Mi'a lăsat frigul tăieturi adînci între coaste şi în buricele degetelor, părul şi acum, după şamponare, miroase a ger şi vînt. Chiar şi doamna Borcan, bufniţa mea împănată şi atîrnată de breteaua genţii, şi'a pierdut inteligenţa privirii, ivindu'se pojghiţe subţiri de gheaţă peste ochii-nasturi.
Am desemnat un şurub drept talisman, îl port în buzunarul portofelului, uneori îl rostogolesc în palmă, să simt cum înţeapă încrustaţiile sale, asemenea ţepilor aricioşi.
Timpul îşi iese din cadran şi mă aruncă în tornadă, trăiesc dincolo de geamuri, acolo unde fricile sînt doar monştri de hîrtie, şi nu unii ce mă împing la gesturi absurde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu