dacă mi'ai fi spus, acum ceva timp, învîrtind o ceaşcă de cafea pentru a dispersa straturile de zaţ amar, că vom ajunge aici, aceşti oameni, aş fi surîs enigmatic şi aş fi afirmat,cert şi ignorant, că nu are să fie aşa.
gelurile exfoliante pe care viaţa ni le'a aplicat de'a lungul acestor vremuri, au dat jos straturi moarte de vopseluri, au decojit impresii şi păreri, fade certitudini şi false credinţe.
trăim aşa, la întîmplare, pentru că nu am ştiut niciodată să fim cu adevărat rezistenţi, să înlemnim în faţa alegerilor putrezite încă de la bază, iar acum alergăm înspre locuri în care nu ne găsim locul, pentru că habar nu avem ce ne defineşte drept oameni, pentru ce deschidem ochii dimineaţa devreme, ne spălăm de somn şi pe dinţi, ne îmbrăcăm, şi ne lăsăm în lunecarea sinuoasă a împrejurărilor exterioare.
duminică, 21 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
O, dar nu definiţii.
Rareş, lasă'mă să mă încadrez în ele, cît să ştiu că nu acolo este locul potrivit:)
Trimiteți un comentariu