no longer ahead of the game

Intră, te rog, nu sta în uşă, se face curent. Tocmai ce'am pus apa la fiert pentru ceai, vrei şi tu unul? De tei nu am, nu'mi place gustul, cel pe care îl beau acum e de marţipan, uşor amărui, cît să'şi lase amprenta asupra papilelor gustative. Da, am şi pricomigdale, ce coincidenţă plăcută, nu? Te'ai tuns sau mi se pare mie?Îţi stă bine aşa, cu el mai scurt, te întinereşte, parcă îţi luminează şi privirea. A trecut ceva timp de cînd nu ne'am văzut, nu? Parcă astă toamnă, eu ieşeam din librărie, cu gîndurile împrăştiate, ca de obicei, era să nu te observ, ca de obicei, dar tu te'ai oprit, deşi mă văzusei doar cu coada ochiului, şi ai avut reacţia aceea a ta, ca şi cum mai obişnuiam încă să vorbim, să ştim unul de altul. Am vorbit puţin, eu mă grăbeam, tu ai mai fi stat de vobă la colţul străzii, te'am simţit, dar nu puteam, nu după ce atîta vreme te căutasem în fiecare cafenea, librărie sau sală de teatru, cu speranţa atîrnînd de un fir de aţă. Acum, iată'te bătînd la uşa mea, exact cum mi'ai spus că vei face. Poate crezi că am uitat. Asta sperai, nu? Să mă poţi lua în braţe, să tac şi să ne împăcăm, fără să mai discutăm vreodată despre trecut, să'mi citeşti iar poezii în timp ce întunericul îşi desface încet aripile prin ţesătura perdelei, să aranjăm cărţile alandala, să ne uităm la filme alb-negru şi să te surprind dormind, să plec de lîngă tine dimineaţa şi să nu mă simţi, dar apoi să'mi citeşti, cu glas de copil fericit, bileţelul lăsat de mine între paginile cărţii de poezii. Ai venit cu acest gînd, crezînd că pot uita. Ce'i drept, s'a pus praful peste acel timp, nu'l mai simt muşcînd din mine, nu mă mai răneşte, sînt doar amintiri şi un fragment din mine, dar nu pot să reiau, ar fi stupid din partea mea. Nu'mi spune că te'ai schimbat, amîndoi ştim foarte bine că aşa ceva nu e posibil, şi pînă la urmă, de ce eşti laş? De ce îţi e frică de te întorci la mine? Eşti singur? Nu'i nimic, cu toţii sîntem, mai mult sau mai puţin. Nimeni nu te înţelege aşa cum o făceam eu? Nimeni nu mai inventează pentru tine poveşti pe pereţii camerei? Nici eu nu aş mai face'o, să ştii, umbrele sînt trecătoare şi ne păcălesc tare uşor, acum poveştile le citesc doar din cărţi, unde sînt concrete, scrise negru pe alb.
Aşa că mai bine hai să ne bem ceaiul şi să vorbim banalităţi. Îl vrei cu miere sau zahăr brun?