Fiecare dimineaţă are cadenţa ei, cu clipiri somnoroase din genele încă îmbrăţişate şi întinderi leneşe ale braţelor spre a fi dezmorţite şi scuturate de cutele lăsate de cearceaf, cu împleticirea picioarelor în căutarea papucilor sau pur şi simplu pocnetul tălpilor pe parchet, cu apa clocotind în ibricul uitat pe aragaz în timp ce periuţa curăţă scrupulos dinţii, cu aranjatul patului în grabă şi aruncarea unei priviri rapide în contextul exterior, pentru a cotrobăi în harababura hainelor şi a alege ceva potrivit (numai pentru a te întoarce exact în momentul ieşirii pe uşă şi a schimba totul), cu cana de cafea ce frige limba şi seminţele de mac ce trasează trasee îmbîrligate pe degetele susţinătoare ale cornului, cu resemnarea de a deschide geamul şi a auzi, pe lîngă macarale şi bormaşini, conversaţii trunchiate şi vociferante ale oamenilor de pe şantier, printre care, anemic, se mai strecoară şi un ciripit de primăvară, cu un soare iar zgîrcit,nu'i nimic, zîmbim şi aşa.
Bună dimineaţa, dimineaţă cu ritm personal!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu