Stiu ce s-a pierdut, e jocul, trecut prin atatea maini si atatea infatisari, reinventat de fiecare data in functie de intrinsecul omului-participant.candva firesc si tragaci pentru emotii,dupa un sir de rotiri cu aceeasi destinatie devenit un clovn ridat pe-o valiza veche, la un colt de strada.
E firul ce imi ducea privirea spre oameni necunoscuti, peste fetele, mainile, gesturile lor, peste copaci, pisici lenese, acoperisuri adormite sub zapada, din care un ochi mic de fereastra ar fi putut spune nu o singura poveste, peste frigul ce mi-a inhatat ieri mainile si le-a pacalit, in apa dusului, ca sunt puse la fiert, desi restul trupului o simtea calaie. Era firul, acum e lipsa lui, s-a subtiat , din ce in ce mai mult, si-a dezbracat itele, s-a desfacut, s-a lepadat de paianjenul creator pana a ramas, necredincios, un capat rupt, atarnand nestiutor.
Stiu ce lipseste dar nu stiu ce e de facut. Sa uit jocul? Firescul e de-acum un rotund cauciucat, cu miros pregnant de cald si smoala, reactiile sunt mecanice, totul e graba, analiza, concluzie. exact dupa regulile metodologiei, niciun pas pe langa, doar bifarea punctelor de pe lista.
Sa las jocul asa cum lasi copilaria, apoi adolescenta, ca pe ceva apartinand unui singur timp? Sa fi fost ceva consumabil, si nu parte integranta din mine?
Sau poate e doar vremea ca cineva sa inventeze un joc pentru mine, si nu invers? Ca si cum, dintr-odata, asa, la amiaza intr-o zi de luni, acele ceasului din bucatarie sa o porneasca in sens invers, si dupa el , ceasul cu alarma din dormitor, si tot asa, toate ceasurile de pe strada mea, apoi ceasurile orasului, si, in timp scurt, toate ceasurile lumii sa ticaie altfel.
La fel de bine, jocul poate muri. E si asta o posibilitate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Nu. Jocul nu moare. Este pretutindeni si ia forme mereu schimbatoare. Ne atrage si ne provoaca in acelasi timp. Ni se arata prin cele mai vii culori si prin forme gratioase.
Dar ochii nu vor sa il mai vada, caci pleoapele au cazut grele si nepasatoare peste ei, intr-un somn adanc. Iar ceasul desteptator, chiar de ar porni in sens invers nu ar mai putea sa ii trezeasca.
Controversat, subiectul.
Si jocul, de altfel.
Am vazut ca la mine n-ai mai continuat discutia despre el, probabil te-a indepartat posibilitatea ca toate raspunsurile sa fie evazive.
Sau poate nu mai aveai tu intrebari deschise, sau poate pur si simplu te-a multumit raspunsul.
Sau poate te-a nemultumit?
nu, posibilitatea raspunsurilor evazive m-a atras cu siguranta, numai frica de intrebarile deschise a indepartat. ce, intrebarile nu pot fi si ele evazive?
Pot, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa ne fie frica de ele. Eu merg la sigur pe frica de raspunsuri.
atunci, stop joc?
Trimiteți un comentariu