e bine cu frigul ăsta de-mi furnică pielea şi mă transpune spre zile cu început de toamnă. e bine cu ploaia ce răpăie în băltoace şi ferestre, făcîndu-se auzită dar nu şi înţeleasă. îmi plac sunetul tălpilor ude şi imaginile văzute prin lentilele plouate.
îmi place că e noaptea de Sînziene şi că nu e tăcere, iar cerul îşi ascunde intrarea printre păturile de nori şi ploaie, dar nu uitaţi, tot e totul posibil, închideţi ochii şi doriţi-vă ceva, chiar şi ceea ce ar putea părea imposibil.
să nu fie niciun om fără dorinţă în noaptea asta, pe care mi-aş dori să o petrec sub cerul liber.