ce-or face pescăruşii cînd vîntul îşi sparge pereţii şi enervează coroanele copacilor şi plînge pe asfalt şi luminează lipsa paşilor grăbiţi să ajungă la ferestre?
ce s-ar întîmpla dacă aş ieşi acum afară, să mă ridice în neant vîrtejurile astea peste care suflă o putere nebănuită, aş deveni ploaie sau vînt?
cîtă măsură a timpului uman trebuie să înghit pentru a uita?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Pentru a uita ai nevoie de o secunda. O secunda dedicata Zambetului.
Cand ai sa vezi doar Zambetul, ai sa uiti. Sau nu ai sa mai "vezi" daca vrei asa.
Dar.... chiar vrei sa uiti ?
Eu nu vreau.
Si din cea mai trista zi a vietii mele am invatat ceva. De ce sa uit lectia cu pricina ?
Darael, la o repetiţie a unui eveniment, cu toate lecţiile învăţate, nu facem decît să repetăm greşeala. oricum, eu vreau doar să uit impresia banalului şi a inutilului.
Repetare ?
Hm..... ma uit cu atentie la tot ce am trait si pot sa afirm ca niciodata-niciodata nu s-a repetat nimic in viata mea. Intotdeauna au fost modificari si schimbari (unele subtile) care m-au ajutat sa vad un eveniment sau altul mai bine / din alt punct de vedere.
Si nu spune ca ceva e banal.
Nimic nu e banal. Nici inchiderea mainii ca pumn, un lucru simplu daca ne gandim bine.
Inchide degetele unul cate unul, incet, atenta pana mana devine pumn.... ai sa vezi ca nu e banal deloc. Doar ca nu i-ai dat nici o atentie pana acum.
Asa este cu fiecare moment al vietii noastre.
Darael, tare mult aş vrea să am puterea ta de introspecţie.
Trimiteți un comentariu