tambourine

sînt aici, cu părul scurt, un joc singur şi întortocheat doar el, după zîmbete de nerecunoaştere în ochii cunoscuţilor, după o seară caldă scăldată în halbe de bere la o masă printre atîtea altele pe o straduţă ca atîtea altele, sunt aici, o străină faţă de mine însămi, cu doruri ce se ridică dintr-odată, nebănuite, ignorate cu atîta uşurinţă în restul timpului, cu idei ce prind aripi doar datorită nepăsării, nu-mi pasă şi nu-mi pasă nici de acest sentiment, sînt un mare gol, adînc, sînt stînca pe care o sperie preferinţa pescăruşilor pentru macarale, sînt un breton scurt de după care nu se poate ascunde decît unghia degetului mic, sînt oboseală, gust amar de bere, sînt un ghem încîlcit de nedumeriri şi false siguranţe.
părul îmi spune întreaga poveste, dar mie nu îmi plac oglinzile, nu ştiu să mă privesc în ele asemenea oamenilor în dimineţile de dinaintea zilelor lungi, eu îmi fac oglinzi din cuvinte decupate, din zmee îmbibate în cafea şi din note muzicale plouate cu găleata din penele bufniţelor.
sînt un străin cu adresă şi familie şi prieteni şi picioarele pe pămînt şi tot ce-mi doresc, mai ales cînd de pe tăblia mesei îmi zîmbesc halbele golite, este să coboare un mănunchi de baloane în culorile curcubeului, să mă ia de mîna de pe care lipseşte de o bună bucată de vreme inelul cu păianjen şi să mă ducă.