mozaic

Zilele bune se recunosc după detaliile pe care le observ cînd ies în oraş, cu condiţia să-l privesc ca şi cum nu l-aş cunoaşte : un perete cu o stradă probabil din perioada interbelică, bucăţi de sticlă colorată, balcon cu balustradă din fier forjat din care mi-ar fi plăcut să privesc oamenii de pe un scăunel cu trei picioare, un magazin cu rochii vesele şi aparte, acelaşi cer cu lumini diferite în funcţie de cum îţi întorci privirea, pufuleţi cu ploaie, muzică clasică în aer liber, pe-un colţ de bancă, lîngă un bărbat cu un teanc de foi în mîini şi-un pix în gură, cu pantalonii suflecaţi; am tras cu ochiul la ce scria, fiecare pagină purta titlul de "Rugăminte", dar nu am reuşit să descifrez altceva; iniţial am crezut că scrie poezii, dar era de fapt o scrisoare, aceeaşi, pe fiecare filă gălbuie. Ce rugăminte să fi fost încît să nu-şi găsească nicio formă în care să stea? Şi pentru cine o fi scris omul acela? tare mult aş fi vrut să aflu; prin faţa noastră se plimba o femeie îmbrăcată în negru, cu pantaloni trei sferturi şi pantofi cu talpă înaltă, ţopăind un pic în timp ce paşii o purtau cumva incoerent; ne-a atras atenţia prin şosetele de un albastru aprins, aproape vesel, apoi ne-am dat seama că ea nu-i aici, la un concert în aer liber,ci în alt timp, poate că simţea nisipul mîngîindu-i tălpile sau poate se cocoţase într-un copac, mîncînd caise şi amuzîndu-se de o omidă; oricum şi oriunde ar fi fost, poate că era fericită, deplîngerea şi mila venind doar din partea noastră.
În timp ce mă îndreptam spre casă, cu cerul atîrnînd greu şi gata parcă să mă înghită, mi-am amintit de bătrîna ce vindea flori de cîmp, legate în buchete cochete, aşezată pe-o bordură de pe la Universitate, citind concentrată dintr-o carte groasă; şi de domnul ce călcase pesemne în noroi şi se oprise apoi lîngă o băltoacă cu apă de ploaie, înmuind vîrful bastonului în ea şi curăţindu-şi atent sandalele.
E prima seară din vara asta capricioasă cînd ascult cîntec de greieri.