întotdeauna am crezut în cuvinte, în capacitatea lor de a schimba sensuri şi în nenumăratele lor înfăţişări. mi le-am însuşit şi am exersat jocul cu ele, jonglînd asemenea clovnilor, pînă azi, cînd alăturarea asta de litere se aşterne în faţa ochilor fără înţeles, citindu-le nu fac decît să mă depărtez din ce în ce mai mult, nu înţeleg şi simt cum alunecă, se contractă, apoi se dilată, mă simt ca la circul cuvintelor, puse în faţa oglinzilor ce distorsionează adevărul.
dar care este adevărul, cînd nici măcar noi nu ştim ce vrem să spunem?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu