Vor fi urechile, cele ce vor decide, ştia asta.
Da, oricît de bizar ar părea, ea avea să aleagă după urechi, abia apoi urmînd, aleatoriu, simţul umorului, sinceritatea,înălţimea,bunul-simţ,numărul de la pantofi,cărţile preferate,hainele, încrederea şi culoarea ochilor.
Încercase mult timp să-şi nege această atitudine,această trăsătură atît de nelalocul ei în societatea de azi, de fapt dintotdeauna; cu toţii ştim că e absurd să alegi un om după urechile cu care a fost înzestrat, mai ales cînd e atît de evident că nu ţine de noi, nu ne putem alege un material, o culoare, o formă potrivită, pentru ca apoi gusturile noastre să se reflecte în bătăi accelerate de inimă.
Nu e ca şi cum urechile s-ar regăsi în clasificarea personalităţilor de care dispun oamenii, vrăjitoarele nu ghicesc viitorul în ele, iar de cele mai multe ori sînt organe nebăgate în seamă. Poate de asta ea aşa va alege.
S-a întrebat de multe ori, cum are să fie? nu are limite clare, să fie mici şi delicate, lipite de pielea capului sau clăpăuge, cu lob perforat sau nu, ascunse de podoaba capilară sau lăsate la vedere, cumva impudice?
Cînd vorbeşte cu cineva nu se poate abţine şi se uită la urechile respective ca şi cum acestea ar fi căpătat şi simţul vorbirii,omul trezindu-se dintr-o dată cu trei guri, cea reală cu totul ignorată, pe cînd celelalte, pseudogurile, aproape că se înroşesc de filtrele prin care sînt trecute, simţindu-se analizate pînă la ultimul por.
I se întîmplă uneori să fie luată la întrebări,oamenii nu suportă atîta atenţie acordată unor urechi, se întreabă probabil dacă nu le-au curăţat bine sau dacă nu cumva li se plimbă de-a lungul lor vreo omidă păroasă sau poate ţopăie un purice.
Nu s-a gîndit niciodată să îmbrace adevărul în haine comune, cu care să nu-i sperie, cu care să nu-i determine să o evite, considerînd-o, deci, cel puţin deplasată.
I-a fost recomandat chiar şi un consult psihiatric, ca şi cum privitul atent al urechilor este întrodus în vreun manual drept tulburare.
Poate chiar e.
Poate după un consult minuţios şi o exemplificare a "apucăturii", medicul, gînditor, i-ar explica o minoră defecţiune la nivelul unor sinapse, o prea mică/mare concentraţie dintr-un anumit neurotransmiţător, o rotiţă ale cărei zimţi s-au tocit, etc. I-ar prescrie ceva, un agonist al acelor receptori, ea nu ar reţine exact, ar fi doar îngrijorată, dacă se vindecă, cum îl va mai găsi?