În camera de la capătul minţii mele aerul străbate în zig-zag pereţii de hîrtie, coloraţi în fiece dimineaţă după modul în care deschid ochii.
Cînd mă vizitezi e musai să schimbi măcar nuanţa unui perete, altfel un avion de hîrtie te va escorta înapoi în lumea de ciment.
În bucătăria cu faianţă din post-it'uri miroase mereu a plăcintă cu dovleac, ceainicul şi ibricul de cafea murmură iar ceştile din lut, în forma palmelor noastre de cînd eram copii aşteaptă cuminţi să fie umplute şi invitate la vals de către linguriţele lustruite.
Am fotolii comode cu huse din material de nori sau scaune tari, confecţionate din coperte de cărţi.
La intrare am instalat un detector de gînduri gri. Cînd sunt depistate intră în funcţiune un pămătuf ce'ţi va şterge de pe retină memoria acestei culori.
Se vorbeşte în şoaptă sau în joc ameţitor de degete.
Acum am să trag obloanele din pînză de păianjen şi'am să deretec un pic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
mi-ar placea sa vin si eu in fotoliul cu huse din material de nori; stand acolo mi s-ar aburi gandurile frumos colorate si curatate in prealabil de pamatuful de la intrare :)
Laura, gîndurile frumos colorate s'ar bălăci toate în ceainicul de aramă, iar noi am rîde de voioşenia lor. te aştept:)
Se schimbau culorile cum treceam dintr-o camera intr-alta.
plăcinta era coaptă, cana cu cafea mirosea îmbietor, culorile se tot jucau de'a baba oarba. cînd mai vii?:)
Trimiteți un comentariu