Şi umbrele simt

Felinarele sunt licurici, împrejmuind în lumină difuză carne şi suflete.
Umbre alungite învelite în foşnete îşi urmează proprietarii, alunecînd pe asfaltul prăfuit asemenea unor cîrpe folosite pentru curăţenie.
Din ele nu curge sînge cînd sunt lovite, ele nu plîng cînd le doare,nu cunosc somnul, gustul sau mirosul. Dar umbrele iubesc.
Iar atunci cînd un om îmbrăţişează pe altul umbra sa răsfrînge în anonimitate o altă umbră sau doar ideea acelei himere, căci ea nu corespunde celui îmbrăţişat.Umbra iubeşte o adiere, un sfert dintr'o clipă de intersecţie, umbră peste umbră în forme răsucite. Atît de scurt, încît în umbră rămîne tatuat numai o farîmă de fior.
Umbrele nu au memorie.
Iubesc în fiecare zi altfel şi altceva,purtate de paşii oamenilor.