Degetele mîngîie tacit irisul ce'ţi colorează umbrit privirea, adunînd în buricele lor tot ce te'a mîhnit în ziua de azi, zîmbetele strîmbe, mîinile false, praful pe care oraşul ăsta îl lasă uneori în suflete.
Suflu, în fereastra deschisă, în cîntec de leagăn, asupra degetelor încărcate de'acum, ca totul să se evapore, asemenea lucrurilor ce dispar miraculos din palmele scamatorilor.
Le bălăcesc în cerneala stelelor şi'ţi adorm pleoapele, ferecînd geană peste geană în lumea de poveste a lui moş Ene.
Nu te teme, somnul e în siguranţă, îl veghez eu. Dormi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu