am (a)dormit greu, cu imagini fragmentate şi zvîrcoliri neinteligibile ale cuvintelor. vag, îmi amintesc, în somnul tulburat voiam să fiu o fereastră, cu cadran de lemn colorat într-o vopsea albastră şi niţel scorojită, şi cu geam nu chiar foarte clar. şi fereastra asta vedea, se mişca de fapt în orice direcţie voia, prin simpla apăsare a unui buton,să vadă cum trăiesc oamenii de fapt, acolo, fiecare în interiorul lui. o fereastră-caleidoscop, da. nu-mi amintesc ce-am văzut, însă.
un alt fir de gînd, abia răsărit, mi-ar plăcea să stiu să merg asemenea ploii.