îmi dau seama cît de mult m-am interiorizat în ultima vreme, cît de puţin las să se vadă acum, m-am opacizat şi matifiat, nu pot lega nici două cuvinte fără să îmi treacă prin capul meu zănatec alte idei şi să mă proiectez cu uşurinţa unui fulg acolo, în loc să continui dialogul real, cu oameni chiar interesanţi, ce-mi dau să trag pe nas tutun micronizat cu aromă de nucşoară. nu mi-au ajuns banii decît pentru o bere, pe care am împărţit-o cu M., poate şi de asta nu mi s-a dezlegat limba.
Ieri, pe Terasa Albastră, unde berea e 3,5 lei şi lumea e tare pestriţă, am scris o poveste de dragoste între o lingură şi o furculiţă,ajunse din întîmplare una lîngă cealaltă, ele provenind de fapt din seturi diferite. Nu am terminat-o, bîjbîi la final.
plouă molcom şi monoton, aproape că aş vrea să pun un şal pe umeri şi să-mi simt degetele îngheţate. nu am energia necesară, însă. nu am pus bateriile la încărcat, golul are gust amorţitor, nu-mi rămîne nici măcar visarea, se adună într-un ghemotoc de vid.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
imi place ca ori de cate ori te citesc, imi vin in minte imagini frumoase, iar asta pentru ca scrii asa de frumos.
Verde Ursuz, mie îmi place că-mi gîdili zîmbetul şi nu de puţine ori se întîmplă ca stările mele să fie descifrabile în cuvintele tale.
Trimiteți un comentariu