are să-mi fie dor de locul ăsta de care mă voi despărţi pentru o săptămînă. au să-mi lipsească literele ce uneori prind viaţă atît de uşor, iar alteori parcă le-aş trage cu cleştele din gîndurile mele.
am dormit greu azi-noapte, m-am trezit cu ditamai cearcănele, mai sapă cîte puţin în fiecare dimineaţă, de-aş avea timp poate le-aş mîngîia cu infuzie din ceai de albăstrele. aşa, am impresia că nu fac decît să le ud la rădăcină, şi să crească din ce în ce mai mari, poate au să ajungă pînă la bărbie şi să coboare, arcuit, spre gît, să fiu fata cu faţă în formă de cearcăn.
nu vă îngrijoraţi, umorul acesta fără sare şi piper e doar din cauza lipsei cafelei, post-cafea voi fi mai optimistă, promit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu