şuşoteli

mmm,parcă aş ronţăi nişte urechi dispuse să asculte, să le spun despre vîrtejul ce nu m-a mai prins demult în mijlocul lui, să-mi pună sub piele şi pe inimă animăluţe furnicătoare. şi parcă m-aş mai înfofoli toată sub genele tale ce nu cunosc dimineţile decît după zgomote, fie ele de pescăruş insomniac sau de maşină de gunoi huruitoare.
mmm, parcă aş scrie o scrisoare, doar cîteva rînduri, să încapă în buclele literelor, frumos arcuite, firimituri şi detalii din care să te joci ghicindu-mă. şi parcă ţi-aş diminua luminile din cameră, să-şi schimbe umbrele înfăţişările aşa cum schimbă actorii costumele.
mmm, parcă aş trăi un timp îndelungat într-un scrînciob de lemn, să mă ridic pe jumătate de cer albăstrui şi să-mi fie frică la gîndul că s-ar putea să nu mai fii acolo să mă prinzi de va fi să cad.