plus picioare gata de plecare şi o altă denumire, secretă, pentru letieră. plus alte cuvinte ce nu se pot publica.

scosesem inelul de pe deget şi mă jucam cu el, în timp ce îi spuneam lui Buru că mi-ar plăcea să-l pun în ceaşca de ceai, nu ştiu ce anume îmi stîrnise senzaţia, poate lumina aceea ciudată, poate urechile pe care le vedeam pe pereţi, poate prea semăna inelul cu o acadea şi voiam de fapt să îndulcesc ceaiul, cert este că am abandonat proiectul, propunînd să-l ascund în letieră (recipientul cu lapte, după informare corespunzătoare asupra denumirii specifice).
Printre sinapsele lui Buru s-a produs un scurtcircuit, poate era lumina de vină, poate privirile pe care le tot întorcea înspre uşi, poate paralelele pe care le tot străbătea, jonglînd periculos din punctul meu de vedere, cert este că letiera (aceeaşi) avea să ajungă pe masa altor oameni, un el şi o ea; ea să găsească inelul, să-i stea inima în loc de surpriză şi fericire, să spună "da!" răspicat, lui să-i stea inima în loc de imposibilitatea vreunei scăpări fără lacrimi amare, să-şi spună în sine că poate o fi vreun semn , să ridice đin umeri şi să nu-i rămînă decît să inventeze pseudopaşii acestei declaraţii originale. ei nu-i va trece prin cap să-l întrebe de ce a ales tocmai letiera, cînd ea i-a spus de atîtea ori că nu poate suferi laptele, fiind prea ocupată cu probatul şi admiratul inelului.
pînă aici a dus Buru povestea, apoi a plecat acasă cu o floare galbenă în păr, după o zi cu trăiri multiple şi treziri încă uimitoare. mi-ar fi plăcut să avem cheia cu care să întrăm la expoziţia aceea, să micşorăm luminile, să ne întindem pe podeaua alunecoasă şi să ne deschidem ochii, pariind libertatea noastră pe umbrele pereţilor.
mă întreb, în povestea noastră cu letiera ce ar fi ajuns pe altă masă, la un el şi o ea, ce s-ar fi întîmplat dacă inelul nu i s-ar fi potrivit? dar dacă i s-ar fi potrivit la fix? şi mai ales, de ce nu l-am pus într-un final în lapte?
e prea tîrziu, însă. ne dorim alte lucruri deja.

P.S. : la un moment dat lui Buru îi crescuse în locul nasului o trompă de elefant. era haioasă, mă tem însă că oamenii nu ar fi înţeles, de asta a dat-o jos, ascunzînd-o în buzunar.