revenirea la siropul de tuse a fost inevitabilă. mă supăr cînd ceilalţi nu vor să se trateze, însă pe mine cu greu mă convingi să înghit pastile mai mult de două zile, drept pentru care am rămas cu o tuse productivă şi tare enervantă, ce mă irită pe de-a-ntregul.
acum o secundă parcă era luni, cînd s-a făcut atît de aproape de joi? şi pe unde mi-au umblat gîndurile de nu am nicio amintire a acestor zile? neapărat pe viitor, să învăţ să-mi împart timpul în mod echitabil, nu-i corect să am preferinţe, nu?
mi-e poftă de-o cafea aromată şi de-o noapte nedormită, tăcută, cu ochii în luminile schimbătoare şi cu tristeţea căreia i-am pus bretele roşii.
mi-am dat seama,durerile de cap preferate sînt cele provocate de paharele cu vin roşu, îmi simt capul atîrnînd greu, ca şi cum aş purta în el plumb şi lichide dense, prin care alunecă oameni şi poveşti, şi încerc să mă ţin după ei, să-i ascult, însă îmi rămîne doar, pe cerul gurii, amintirea unui gust de tămîie şi migdală.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu