vineri, 2 iulie 2010

cred că e momentul potrivit pentru un plasture din acela, cu puterea de a deschide un zîmbet, oricum ar fi el, chiar şi un pic şifonat şi răguşit.am nimerit un cîine albastru, cu un trup alungit, asemenea unui cîrnat. are pete verzi şi e fericit, îmi închipui, e doar înconjurat de oase, jambon, şuncă şi alte bunătăţi. un minicîine colorat şi lunguieţ, pentru o durere fără nume.

Niciun comentariu: