nu am plecat,plec după trei goluri

plec,plec,plec,cu o întîrziere de trei zile,dar ce mai contează?plec singură, eu şi şaptesprezece ore pe tren,pesemne să-mi ajungă şi pentru trecut, cînd mă plîngeam că demult nu am mai mers cu trenul. plec şi îmi frig limba cu cafea,îmi mînjesc degetele cu ojă,încerc să nu şifonez hainele,să iau ce am promis,să aleg o carte care să-mi ajungă, sau poate două, de ce nu? plec,plec, plec,voi înţelegeţi? că eu nu prea, aşa cum vineri nu-mi venea să cred că nu, acum nu-mi vine a crede că da.
plec,să mă tapetez cu imagini şi poveşti,să mai muşc din ele şi după întoarcere, rezervele sînt de bază pentru mine. aşa cum te-am visat azi-noapte, pe tine, fără să ma mai fi gîndit demult la ce a fost sau la ce simt.
plec,plec,plec,să nu uit un carneţel şi pix,poate îmi iau din gară şi o integramă.
sînt singură, dar la capăt mă aşteaptă cineva. cu îmbrăţişări, pupături şi o mamă de bătaie pentru mine iresponsabilă şi neglijentă.
plec, plec, am plecat.