Sofia este fata cu piele cafenie, cu dinţi albi şi zîmbet fermecător, ce apare pe mai toate copertele revistelor din vara asta. Îmi place să mă opresc uneori, să o privesc. Chiar pare fericită, în modul acela, dezinvolt şi lipsit de griji. Poate doar a învăţat cum să disimuleze.
Sofia visează, ca şi mine, ca şi voi, iar intr-o noapte, cînd nu-mi mai dădeam seama dacă se ceartă doar pescăruşii între ei sau interveniseră şi pisicile, mi-am închipuit că sînt Sofia, că mă trezesc dimineaţa devreme şi am tenul proaspăt, că în loc de cafea fără zahăr savurez un suc proaspăt de portocale, îmi fac gimnastica de dimineaţă pe muzică înviorătoare,îmbrac o rochie simplă în culori calde, pe care o asortez cu brăţări zornăitoare şi sandale haioase cu mărgeluţe; un strop de parfum, nimic pretenţios, un pic de roşu în obraji şi un strugurel transparent; merg la birou, lumea e prietenoasă, sînt fată serioasă, pozatul este doar un hobby, pasiunea mea este publicitatea; ronţăi pe la amiază o minisalată de pui şi mă hidratez cu ceai de piersici, cu gheaţă; am după-amiaza liberă, cumpăr bilete la teatru pentru week-end, fără să sun pe nimeni să confirme,intru în librărie şi mă joc de-a întîmplarea, aşa cum îmi place cînd sînt binedispusă şi nu e multă lume în jur- închid ochii printre rafturile de cărţi şi pun degetul pe una, pe aceea o şi cumpăr, fără alte întrebări sau trageri cu ochiul; sună telefonul, nu răspund, azi am chef să fiu doar cu mine, aproape că aş fuma o ţigară; mă apropii de străinul ce stă pe singura bancă păzită de umbră şi-l întreb dacă are o ţigară în plus. mă priveşte din depărtări gri înceţoşate în timp ce-mi întinde pachetul, am să mă înec, sînt sigură, iar el va rîde, îi anticipez deja rîsul gros şi serios, dar o aprind totuşi; îmi spune că îl cheamă Mircea, şi că aşteaptă de ceva timp; cînd îl întreb "ce?", ridică din umeri şi ochii i se încreţesc uşor, ca şi cum şi-ar trage obloanele. îmi răspunde tîrziu, în timp ce striveşte mucul de asfalt, "poate doar pe cineva să-mi ceară o ţigară". nu ştiu de ce, mi se face milă de el, sau nu, nu milă, mi se face drag de el, de-mi pare că are nevoie să aibe grijă cineva de el, şi îi zîmbesc; îi spun că aveam de gînd să merg la un film şi-l întreb dacă i-ar plăcea să vină cu mine. spune "da",sigur, încercînd un sfert de zîmbet în colţul stîng.

Ceasul deşteptător sună îngrozitor de ameninţător, iar Sofia şi Mircea se pierd în păienjenişul dimineţii şi al alertei grijilor deja instalate în corpul meu, ce nu-i nicidecum cafeniu, şi în niciun caz nu are asemenea zile.