perforaţii

un fluture de noapte s-a poticnit de fruntea mea. închisesem fereastra şi trăsesem draperiile, prea îmi amintea de acalmie cerul peste care se răsturnase o călimară plină. ţipătul pare singura formă de viu pe care o mai recunosc, simt cum mă golesc trăind aşa, acut.