am răcit. e aproape sîmbătă şi eu sunt deja la al treilea ceai,îmi suflu nasul din două în trei minute şi mă gîndesc cu ciudă la ploaia de care m-am bucurat atunci, fără să anticipez evidentele ei consecinţe.
nu vreau o sîmbătă letargică, nu vreau să simt cum mă scurg şi nici cum se adîncesc cearcănele. a, şi nu mai vreau să nu mă uit la oameni cînd merg pe stradă, cînd sunt în metrou sau oriunde altundeva. vreau să le privesc ochii, chiar de nu voi vedea nimic, la un moment dat sigur voi întrezări ceva, şi nu vreau să-mi fie frică de ce vor putea vedea în mine cei ce vor şti să se uite.
mult timp am folosit teama ca pe cel mai bun scut de protecţie,pînă la un punct nu mi-o asumam şi nu o acceptam, doar pentru ca ea să-şi facă loc, tiptil, de mă trezeam cu ea în braţe, lipindu-şi de ochi şi gură tentaculele.
am răcit. nu-mi place să mă simt aşa, în tranziţie, vreau o sîmbătă cu plimbări hai-hui şi o fustă colorată. da, poate fusta cu buzunare imense, să am loc pentru şerveţelele mentolate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu