duminică, 4 august 2013

all i can see is black and white and blue


   Visul se facuse alb-negru pana sa iti torni cafeaua in ceasca, uitasei iar ibricul clocotind pe foc, murdarind aragazul cu stropi de cafea si faramite de zat. Nicio paguba, ti-ai spus, probabil, mirosul aveai sa il adulmeci cu plamanii decopertati, asemenea acoperisului unui teatru central.
    Uitasei ochelarii pe marginea prafuita a patului, miopia iti paruse o afundare in tente si motive pe care niciun alt ochi nu le poate inghiti. Scoteai, pe rand, din borcanele alfabetice, boabe de piper, cuisoare, chimen, sfaramitandu-le langa obrazul neras de trei zile, ea iti spusese ca ii place de tine asa.
    Legaturile din visul alb-negru erau greu de descifrat, nici zatul de pe fundul cestii nu prea ajuta, bateai nervos din picior, stranutand abrupt si abraziv asupra condimentarii epidermei.

   Aveai sa ii rupi urechile si sa le impletesti, lasand fumul tigarii sa mangaie ce tu nu vezi, cu undite si carlige si momeli; intr'un lighean cu apa curata si limpede aveai sa dezlipesti urmele din podul palmelor tale, de'acum vinovate pentru plecarile nocturne si revenirile matinale, lipsite insa de acelasi farmec invaluitor al parfumului ei.

    Visul e alb-negru, omul negru traseaza toate trotuarele cu sotroane albe. Poti sa nu te trezesti,daca iti place aici.  

vineri, 2 august 2013

little faith

 Se gandise de cu seara la improbabilitati si inutilitati, facand firimituri din cuvinte precum "moarte", "netrebnicie", "dor" si "zadarnicie". Visase, inca in creierii noptii, cranii de animale expuse in oale din care smaltul sarise, cel mai sigur in urma unor certuri casnice. Visase aceleasi cranii pe pernele neacoperite de niciun cap neodihnit, erau lucioase si alunecoase la pipait, asa cum le mangaiase, duios si curios, fara sa ii fie teama sau sila, fara sa parcurga drumul inapoi de a le reconfigura chipurile sau uciderile , isi bagase degetele subtiri si scurte in orbitele lor, rasufland placut in aerul statut, era racoros in tunelurile acelea micute.

 

joi, 1 august 2013

cry baby cry

Ca niste descantece pluteau cuvintele in aer, si tu plangeai odata cu mormaitul ploii,fara sa stii pentru ce sau de ce, fara gratie si far' de tandrete, fara sa iti intorci privirea din albul peretelui, plangeai pentru tot si mai nimic, printre care si pentru acele corpuri de care oamenii o sa isi aminteasca cu strangere de pumni si durere, cu chinul de a privi fotografii de identificare vechi de mai bine de trei zile, cat se transforma un cadavru neluat in seama atata timp? cu nesomnul de a parcurge, inapoia ochilor, drumul cosciugului si bantuirea intregii mahniri de a nu pricepe si pace.

 Oameni lasati in urma, temandu'se ca ei au gresit, ridicand neputincios din umeri la neobositele intrebari, retorica isi ascute coltii la asemenea evenimente, cerurile se innegresc si tu plangi, ca si ceilalti, ignorant si infricosator. toate punctele de sprijin sunt eterice.