note muzicale în tonalităţi calde

Un soare atît de plin azi, din care să ne rupem cîte o bucată şi să o purtăm agăţată de fire împletite cu zîmbete. Sunt mică, între zeci de ochi, sute de degete, pantofi atît de diferiţi, grăbiţi sau statici, nasuri fremătînde sau ascunse, fuste şi pantaloni amabili sau nu chiar, genţi, poşete, sacoşe, ghiozdane, pete de cerneală pe'o sugativă ce absoarbe atît de rapid esenţa.
Se succede totul superficial, intersecţii şi semafoare, reguli şi abandonări, numai o clipă azi am surîs pentru lumina acestui noiembrie surprinzător, fragmentat în gri şi nuanţe sensibile de ruginiu şi galben de gutuie, din care să te înfrupţi abandonat în toate stările de care e sufletul în stare.
Mai devreme acasă, îmi regăsesc, cu drag şi prăfuite, obiceiurile. Bălăcire în spumă de migdale, ceai de marţipan, o carte cu limbaj tainic şi ameţitor. Nu e decît clipa de acum, senzaţia pe care aş vrea , de'aş putea, să o distil şi să o ţin la îndemînă pentru atît de certele viitoare momente din butoiul plin cu melancolie.
Îmi cer scuze, dragule noiembrie subestimat, te ştampilasem dinainte drept o lună fără mare potenţial, în care aveam să mă pierd, ca şi altă dată, în labirint fără limite, din ciment brut, turnat de oameni leneşi.
Îmi cer scuze, noiembrie dragă, nicio clipă nu m'am gîndit că în tine voi găsi momente perfecte de linişte, intacte asemenea unui pahar de cristal abia scos din cutia colorată, ciocnind vesel pentru viitor.
Din apă ies aburi, am să'i croşetez cu buricele încreţite ale degetelor, într'o poveste despre noiembrie, cristalizat atît de frumos.

cinci degete cu nume de zile

În zilele ce au trecut, nemarcate de început sau sfîrşit, dimineaţă sau noapte care să'mi rămînă tipărită undeva în subconştient, am trăit mecanic, o mînă invizibilă învîrtind cheiţa.
Timpul trece, invariabil şi indiferent la asemenea remarci absurde.
A fost mai întîi luni, leneşă şi posacă asemenea unei bătrîne acrite, în afara vieţii.
Marţi a venit deja obosită, cu lista lucrurilor nerezolvate de luni, cu vise şi suspin pentru sîmbătă : o pernă moale, linişte, singurătate şi somn.
Bucureştiul s'a îmbrăcat de oameni miercuri, străzile prost pavate mirosind a piele şi ochi curioşi. O fată, purtînd anapoda culori neasortate, se parfuma cu esenţă de cameră. Lume pestriţă şi gînduri răzleţe pe străzi paralele.
Film-poveste pentru mijloc de săptămînă, asemenea unui miez tare de fruct, în care'ţi ciobeşti dintele şi pofta. Prietenii fără cuvinte, dar şi fără să mai conteze. Învăţăm să fim şi altfel.
Joi de dimineaţă am oprit telefonul şi am tras plapuma peste cap, m'am trezit tîrziu, ameţită şi tot adormită, m'am fript în cafeaua apoasă, am căutat cadou şi m'am camuflat în pietre străvezii, translucide, opace, rotunde, cu ape fluide sau mate; apoi am mîngîiat, zîmbind printre pagini, cărţi cu zbor viu, amar, lent, calm sau zbuciumat. Greutatea lor în palma mea atîrna vesel. Le'am ordonat la capul patului, în aşteptarea momentelor de haos în care să le caut labirintul de mister şi (ne)înţelegere.
E vineri deja, imagini ciobite creează un portret neclar al unei persoane pe care nu vreau să o ştiu, o persoană grabită, tăcută, încruntată, fără expresie, asemenea unei clepsidre sparte din care, bob cu bob, se scurge nisipul.

il pleut, il pleut,bergere

rearanjare a dezordinii

Trotuarele sticleau, tălpile striveau pleduri de frunze in galben cărnos, ploaia cădea avalansa de pe marginea adincă a umbrelei, frigul era un cuţit cu lamă lungă si subţire, planind diafan asupra gindurilor ce dădeau tircoale simţurilor amorţite de dormitări continue si asteptări din ce in ce mai rare.
Acum e liniste si sub lumina de neon disectia e tremurindă, contururile calde si melancolice se imbracă in rinjete macabre, tusul se intinde peste mine asemenea aripilor unui liliac.
Imi e somn. Vreau o saltea albă, moale, o pijama cu baloane , o veioză cu lumină difuză si'un creion tocit cu care să'mi desenez alte timpuri.

colţuri de neînţeles

atitea linisti nelinistitoare ce'mi incercuiesc degetele si nu'mi dau voie sa acopăr albul de caligrafii plecate departe, in lumi intortocheate si labirintice, fara cercuri de fier , perfecte si trainice.
atitea cutii patrate, dreptunghiulare, triunghiulare, romboidale, in care asez, rand peste rand, asteptari si schimbari, fara sa le acopar cu sulfina. nu stiu sa le protejez, se impiedica si se julesc, ramanand in final fire de praf pe care le sterg cu mana goala, in zilele insomniace de sarbatoare.
atitea limite trasate in carbune , fara sa imi fi creat si guma de sters care sa le faca sa dispara si pe care sa o tin mereu la indemana, in buzunarul drept al pantalonilor, sau mai bine in soseta, sub talpa stinga.
atitea piese de puzzle ce nu se leaga si pe care le ratacesc la colturi de strada sau in tramvaie infrigurate, lasindu'le pe unele sa'mi fure zimbete sau incruntari de sprincene.
azi de dimineata am privit cum frunzele roiesc, desprinse parca din tremuraturile unei maini batrine, aplecata sa mingiie frunti ingindurate. aveau un galben cum numai toamna il poate colora, coborau usor spre asfalt, ignorate si scuturate de pe umeri si haine.
numai ochii mei ar fi vrut sa fie frunze.

cochilii

Libertatea se măsoară în alegeri. Mi'am strecurat pantofii lăcuiţi pe jumătăţi de scări în spirală, cu intunericul îmbrăcîndu'mi umerii, spre o mansardă părăsită, împărţită în trei posibile camere splendide, în care lumina, atît de aproape, ne'ar fi atins creştetele. Un birou vechi abandonat, un geamantan, o geantă, două monitoare şi, stingheră, într'un colţ, o cutie de bere.
Lanterna avea un fascicul de lumină slab,pereţii de ciment gri, neşlefuiţi, emanau cuvinte tăcute, eu mă învîrteam asemenea unui fluture în culoarea galbenă a becului. Voiam să plec, voiam să şi rămîn. Îmi părea rău că nu am luat o ţigară de jos, atît îmi lipsea în acel moment.
În dreptunghiul atît de aproape de podea, făr' de geam sau stinghii, viaţa întra nestingherită, aproape abrupt.

fragmentat

Iesiseră, intr'un sfirsit, să se plimbe. Seara ii acoperise molcom.
El, inalt si tăcut, cu ochi umbriţi si seriosi, cu gulerul hainei ridicat pavăză, cu pasi siguri si apăsaţi.
Ea, mai mică, mergind un pic de tot in urmă, străduindu'se să respecte tonul impus, dar cu privirea curioasă, sfisiind perdeaua serii in căutarea detaliilor- culoarea unei frunze in lumină de felinar, un sotron cu pătrate prea mici pină si pentru piciorul ei, purtător al numărului treizecisisase, umbra grăbită a unei pisici cu ochi fosforescenţi si răi.