marți, 30 iulie 2013

pe asfalt

Hai,vii odata? Inca nu e nimeni pe strazi si am sa iti pot arata radiografii de demisol si de intersectii si de mucegaiuri. Langa Gara de Nord, unde tot timpul ametesc, exista o prajitorie de cafea (?), stiu si numele strazii, e banal, cu un numar rotund si simplist, dar iti dai seama ce miros e acolo? sa prajesti cafea o viata, ce mai viata!

Hai, nu rade ! Pe strada Banu Maracine (fosta Cilindrului - pentru cei cilindrici ), trei puradei , doua ele si un el, negriciosi si nazbatiosi, se improscau cu apa in mijlocul trotuarului, cu harmalaie si ras cu tremurat de coaste, frumos ignorand atentionari si amenintari de imbolnaviri, pe asemenea temperaturi ce altceva sa faci, nu? Cu mintea mea (ne)serioasa am gandit ca as avea si eu pofta sa ma zbantui sub furtunul lunguiet cu apa racoritoare, trecand totusi serioasa pe langa cei trei, zambind numai pe interior.

Hai, razi! Baietelul a tipat dupa mine "Vrei si tu?" si mi'a improscat latura dreapta superioara, inclusiv lentila ochelarilor! Si am ras,na!

Hai, ce ai de zis?

luni, 29 iulie 2013

zatul se rontaie cu atentia cuvenita

Lumina se lasa molcom, imputinand visele. Am inghitit un pic, din gingii curge cafea macinata cu o rasnitoare veche si scorojita. Peste umerii tai cad mangaieri cu degete-foarfece, miroase a cald si a neinteles, teribil ai  fuma ,asa cum numai tu stii, lasand plamanii sa se umple toxic, cu patos si incruntari asupra cuvintelor pe care nu vei sti niciodata-niciodata sa le spui sau sa le crezi.

Noaptea trecuse chinuitor, adormisei incruntata pe covorul atos si prea frumos colorat. Nu stie nimeni a-ti confirma daca sunetul ascutit al pasarii neidenficabile e real sau imaginat, dar ti-a zgariat, prelung si adanc, pielea, de la incheietura pana la umar, oprindu-se, tentant si ezitant, asupra gatului, ocolindu-l dupa un cerc pofticios, sfarsind in urechi, cand ai strans din pumni si ai gesticulat furios la pereti si aer si nimeni.

Ai obosit, e aceeasi veche stare de inertie, in care iti doresti sa se intample ceva, insa toti nasturii au fost pipaiti, toate melodiile descusute, toate paginile rumegate, toate simturile incercate, toate semnele urmarite.

 Devine firesc sa ti se spuna stop joc si sa ridici din umeri, sa bei cafele din cani sparte si sa fumezi tigari de imprumut, sa cauti unde ai fost deja de nenumarate ori, sa urmaresti, mental si prost fotografiat, himerele altor oameni, cu care nu ai schimbat nimic, dar care iti sunt prezenti prin decizii transante si aparent asumate, de a avea drept asupra mortii lor. Si tot ce te intrebi, inainte sa (a)dormi e cand si daca si cum are sa inceteze acest sentiment ca habar nu ai cine esti .



duminică, 21 iulie 2013

(de)spre cele saptesprezece umbre ale alunecarii



umbra cuvantului. rasnisei o pagina intreaga de ziar, pusesei apa la fiert , mirosind concentrat urmele de cerneala de tipar. aveai sa sorbi acel lichid licuros integramos, sperand in secret ca totul se va concentra in suflet, asemenea substantelor de contrast, sa stii si tu de ai sau nu de transformat cuvinte in furnici.

umbra genelor. pusesem cinci degete peste ochii tai din umbra visului, asteptand acel moment de trezire, cand genele sunt inca nehotarare, trezire sau somn? aveam emotii ca atunci cand imi citeam cu glas tare comentariile la romana, anticipand gadiliciul genelor tale, inefabil, aproape imposibil de surprins , avea sa fie o miscare de taiere, o adumbrire, o lenesa forfecare, un sfert de zbor de colibri? trezeste-te, tipam eu in visul tau.

umbra tacerii. cinci alunite pe urechea dreapta si povestea nestiuta a semnului de pe acelasi drept obraz.

umbra jocului. fii sotronul meu.

umbra pietrei. o mana de copil zambaret si luminos, plina-ochi cu pietre adunate de prin forme de invatamant inca nedeslusite. o mana intinsa spre o rugaminte-inchipuire-dorinta, o piatra cu mii de colturi de pus sub perna si cearceafuri pentru trezirea din cosmaruri. cand iti e drag un om, da'i o piatra.

umbra zimtilor. musca-ma, i-am spus, dar i-a fost frica. se scurgeau din vocale si consoane forma si numele dintilor ce le-ar fi putut naste pe pielea  nesatula de moarte. ti'a fost frica si cand am zis, incercuind, mai taremaitaremaitare, nu ma doare. mai tare, dragul meu. la capat, mie nu mi-a fost teama, am muscat cu nesabuinta din mana ta ca dintr-un mar verde si acru.

umbra zambetului. aveam tigari si rom si am stat spate in spate, cu o clepsidra amenintatoare. spatele tau era cald si imi mangaia firele, voiam sa te privesc,dar am conturat cu degetul mic de la mana stanga  un zambet bland. am pus repede palma si am sters, timpul se scursese si eu nu ma gandisem inca la raspunsul despre noi. am spus bazaconii, in timp ce tu ma sarutai, calcand cu talpile nisipoase si friguroase peste interdictii.

umbra globilor oculari. am facut schimb, in acea noapte, de ochi. si'am baut cu ochii tai linisti tulburi si forfecari somnoroase, am coborat in spirala pe coloana vertebrala a pasarilor ce au uitat cantecul, am mimat viata si am hohotit asupra paharelor, sa le vad si lor ecourile. te-am intrebat, in pat, ce-ai vazut cu ochii mei,dar te intorsesei cu fata la perete.

umbra alungirii. alarmanta a fost dimineata, cu toate acele zgomote acutizate de nedumerire, vin dinauntru sau dinafara? niciunul nu auzea ceasul sunand, preocupati fiind, cu desprinderea bucatilor din noi in noi.

umbra imbratisarii. am fost bucata de hartie. ai impaturit migalos in sentiment, te-ai incruntat, m'ai facut ghemotoc fosnitor , apoi ai regretat si m'ai netezit, lasand scrisul pentru alte dati. va continua.

umbra fumului. la amiaza, pentru ca nu te stiu, ti-am povestit, din alta viata, cum ai trait o saptamana fara doua zile intr-o pacla de ceata. te-ai certat, imbracat, futut,trezit, imbatat printre straturi groase si grase de fum usoralbastruiametitor. te strigau oameni si tu auzeai impuscaturi, pana cand ai facut pace si razboiul a devenit  vata pe bat.

umbra umbrelor. e umbra marturisirii. ghicesti? stii? simti? te gadili?

umbra apei. piatra fusese aruncata cu o miscare experta, chiar in irisul tau cel de necuprins, cu pesti si fantome, descriind, alunecos, numeroase cercuri-migrene. bea toata otrava si trage umbra peste solzi.

umbra pipaitului. am fost tara si m-ai vizitat constiincios si serios, ai cercetat si analizat pana cand degetele nu au mai avut nevoie de ochi pentru drumul cel bun.

umbra intrebarii. am stat pe cerul gurii tale, ascunzand in buzunare turcoaz toate diacriticele-semne de intrebare ce indrazneau sa iti suiere printre dinti, te priveau oamenii cu stupefactie, ce om e ala de nu (se) intreaba nimic, niciodata? eu imi construiam defensiva.

umbra intunericului. da-mi cheia sa pun lacat. mergem?

umbra inceputului. aceasta se imbraca in sfarsit. totul sta anapoda, altfel decat firesc,ca si cum s-ar putea sa traim in afara cotidianului, chiar pe linia trasa cu o caramida, manjindu-ne pana si dintii cu praful inecacios al nefirescului implantat sanatos  langa inima, chiar la nasterea ce a durut pentru ca nu am stiut.