(de)spre cele saptesprezece umbre ale alunecarii

umbra cuvantului. rasnisei o pagina intreaga de ziar, pusesei apa la fiert , mirosind concentrat urmele de cerneala de tipar. aveai sa sorbi acel lichid licuros integramos, sperand in secret ca totul se va concentra in suflet, asemenea substantelor de contrast, sa stii si tu de ai sau nu de transformat cuvinte in furnici.

umbra genelor. pusesem cinci degete peste ochii tai din umbra visului, asteptand acel moment de trezire, cand genele sunt inca nehotarare, trezire sau somn? aveam emotii ca atunci cand imi citeam cu glas tare comentariile la romana, anticipand gadiliciul genelor tale, inefabil, aproape imposibil de surprins , avea sa fie o miscare de taiere, o adumbrire, o lenesa forfecare, un sfert de zbor de colibri? trezeste-te, tipam eu in visul tau.

umbra tacerii. cinci alunite pe urechea dreapta si povestea nestiuta a semnului de pe acelasi drept obraz.

umbra jocului. fii sotronul meu.

umbra pietrei. o mana de copil zambaret si luminos, plina-ochi cu pietre adunate de prin forme de invatamant inca nedeslusite. o mana intinsa spre o rugaminte-inchipuire-dorinta, o piatra cu mii de colturi de pus sub perna si cearceafuri pentru trezirea din cosmaruri. cand iti e drag un om, da'i o piatra.

umbra zimtilor. musca-ma, i-am spus, dar i-a fost frica. se scurgeau din vocale si consoane forma si numele dintilor ce le-ar fi putut naste pe pielea  nesatula de moarte. ti'a fost frica si cand am zis, incercuind, mai taremaitaremaitare, nu ma doare. mai tare, dragul meu. la capat, mie nu mi-a fost teama, am muscat cu nesabuinta din mana ta ca dintr-un mar verde si acru.

umbra zambetului. aveam tigari si rom si am stat spate in spate, cu o clepsidra amenintatoare. spatele tau era cald si imi mangaia firele, voiam sa te privesc,dar am conturat cu degetul mic de la mana stanga  un zambet bland. am pus repede palma si am sters, timpul se scursese si eu nu ma gandisem inca la raspunsul despre noi. am spus bazaconii, in timp ce tu ma sarutai, calcand cu talpile nisipoase si friguroase peste interdictii.

umbra globilor oculari. am facut schimb, in acea noapte, de ochi. si'am baut cu ochii tai linisti tulburi si forfecari somnoroase, am coborat in spirala pe coloana vertebrala a pasarilor ce au uitat cantecul, am mimat viata si am hohotit asupra paharelor, sa le vad si lor ecourile. te-am intrebat, in pat, ce-ai vazut cu ochii mei,dar te intorsesei cu fata la perete.

umbra alungirii. alarmanta a fost dimineata, cu toate acele zgomote acutizate de nedumerire, vin dinauntru sau dinafara? niciunul nu auzea ceasul sunand, preocupati fiind, cu desprinderea bucatilor din noi in noi.

umbra imbratisarii. am fost bucata de hartie. ai impaturit migalos in sentiment, te-ai incruntat, m'ai facut ghemotoc fosnitor , apoi ai regretat si m'ai netezit, lasand scrisul pentru alte dati. va continua.

umbra fumului. la amiaza, pentru ca nu te stiu, ti-am povestit, din alta viata, cum ai trait o saptamana fara doua zile intr-o pacla de ceata. te-ai certat, imbracat, futut,trezit, imbatat printre straturi groase si grase de fum usoralbastruiametitor. te strigau oameni si tu auzeai impuscaturi, pana cand ai facut pace si razboiul a devenit  vata pe bat.

umbra umbrelor. e umbra marturisirii. ghicesti? stii? simti? te gadili?

umbra apei. piatra fusese aruncata cu o miscare experta, chiar in irisul tau cel de necuprins, cu pesti si fantome, descriind, alunecos, numeroase cercuri-migrene. bea toata otrava si trage umbra peste solzi.

umbra pipaitului. am fost tara si m-ai vizitat constiincios si serios, ai cercetat si analizat pana cand degetele nu au mai avut nevoie de ochi pentru drumul cel bun.

umbra intrebarii. am stat pe cerul gurii tale, ascunzand in buzunare turcoaz toate diacriticele-semne de intrebare ce indrazneau sa iti suiere printre dinti, te priveau oamenii cu stupefactie, ce om e ala de nu (se) intreaba nimic, niciodata? eu imi construiam defensiva.

umbra intunericului. da-mi cheia sa pun lacat. mergem?

umbra inceputului. aceasta se imbraca in sfarsit. totul sta anapoda, altfel decat firesc,ca si cum s-ar putea sa traim in afara cotidianului, chiar pe linia trasa cu o caramida, manjindu-ne pana si dintii cu praful inecacios al nefirescului implantat sanatos  langa inima, chiar la nasterea ce a durut pentru ca nu am stiut.