vineri, 23 aprilie 2010

înapoi la punct

Fericirea se sare într'un picior, în timp ce pielea ni se umezeşte în aerul de primăvară, şi se ciufuleşte la răspîntia vînturilor. De ce stai atît de departe, abia îţi simt respiraţia printre degete cînd îţi pipăi, cu atingeri de bumbac, ochii şi genele şi obrajii şi sprîncenele şi colţurile gurii şi gîndurile şi zîmbetele şi visele.
Vino mai aproape, azi am să'ţi dau voie să'mi vezi sufletul, i'am pus rochie verde şi pantofi înalţi, l'am parfumat discret şi l'am învăţat să'ţi vorbească frumos.
Nu'ţi fie teamă, demonii şi păianjenii şi balaurii şi bufniţele dorm, le'am pus în cuştile lor şi am încuiat cu lacăte.
O singură regulă trebuie să respecţi însă : să nu spui nimănui ce vei vedea, oricît de mult vei simţi nevoia să vorbeşti despre asta. Nici măcar mie să nu'mi spui, nu vreau să ştiu ce vei vedea sau ce gust ţi'au lăsat substanţele îmbibate în sufletul meu. Şi să ai grijă să nu te rătăceşti, am încuiat paznicii cu ochi vigilenţi şi limbi de foc, dar culoarele labirintice rămîn aceleaşi, aşa că nu te aventura prea departe, nu vreau să te simt mereu acolo, rătăcit, în căutarea permanentă a unei ieşiri.
Fericirea se visează doar cu un ochi închis, în timp ce ne alergăm în spatele oglinzilor crăpate şi ne punem piedică cu picioarele descălţate, mîngîierile tălpilor închizînd în ele stoluri de păsări captive într'o bucată de piatră.
Şi'ai să pleci intr'o zi, o ştim amîndoi, şi vei aduna, într'un singur pumn toate operaţiile matematice pe care le'am îndeplinit ritualic, uşile se vor închide calm în urma ta, va fi linişte şi voi desena dorul pe pereţi, o dungă pentru fiecare zi, între spaţii voi scrie drumul întoarcerii în mine, şi'mi vor creşte maci din unghii, adormindu'mă în timp ce'ţi caut pleoapele printre genele mele.
Într'un moment de nonsens te vei întoarce şi nu vei recunoaşte locuinţa trecutului, o cameră colorată în gri din cap pînă în picioare, cu un fir de mac veştejit în cel mai întunecat colţ. Vei zîmbi amar, aşa cum numai tu ştii, vei deschide fereastra şi vei arunca macul aerului, ştiind că i'ai dat, chiar şi pentru o fărîmă de timp, iluzia zborului.

2 comentarii:

miShaela spunea...

există ceva mai presus de zborul cu sufletul pereche?

zenobia spunea...

bineînţeles că există, depinde pe cine întrebi:)