miercuri, 24 august 2011

preferinta nimicului

O descurajau mai ales diminetile tarzii, strecurandu-se cu mieunaturi si bormasini in lumea minunat de tacuta unde nu se petrecea absolut nimic, in comparatie cu imaginea oglindita, dar falsa, a vietii exterioare, unde timpul se impartea in felii zgarcite sau mai generoase, anume impartite pentru diverse activitati: fierberea apei pentru cafea, periatul dintilor, anticiparea asteptarii tramvaiului in soarele nemilos, salutarile si tot restul, inutil, al gesturilor.

Pesemne natura gresise pe undeva, inzestrand-o cu o latenta personalitate, asemanatoare unei flori ce prinde culoare o singura zi pe an, asa si ea, putea fi sclipitoare pret de-o clipire, in rest se tot camufla, traind asemanator celor pe care ii vedea.

Vazuse, intr-o seara-noapte argintie datorita stelelor si apei, un fluture de noapte, cum se grabeste, atras parca de o forta invizibila, in nucleul arzator al focului pe care-l incropisera in cautarea caldurii. O secunda, poate nici atat, si fluturele nu mai era, doar scrum, intre milioanele de particule de cenusa, carbonizat si inutil, in ciuda gestului ei cu jumatate de brat intins si tipatul pe jumatate gesticulat; si atunci au scrasnit toate arcurile si s-au poticnit.

O dezarmau in special orele pierdute, albe asemenea peretilor proaspat varuiti,tare ar fi vrut sa aibe la indemana ceva cu care sa le strice perfectiunea.

7 comentarii:

mosu spunea...

da, da, aparenta falsitate a vietii exterioare impune incarcarea imaginii ei oglindite cu mieunaturi, nori pufosi, culoridinflori si altecele necesare decorarii confortabile a interiorului...

zenobia spunea...

(pseudo)mosule, de ce "aparenta"?

mosu spunea...

pentru ca oricat de fals i-ar suna notele, ramane singura lucrare reala, palpabila; si trebuie sa ne mulam pe curgerea ei indiferent cum ar arata; altfel vom ramane mereu un personaj ratacit intr-o poveste inventata...

zenobia spunea...

(pseudo)mosule, eu nu cred asa; ne mulam indiferent de nefericire? si de ce, chiar si de la inceput inutil, sa incercam sa traim in real asa cum simtim, asemenea unui personaj ratacit? de unde frica asta?

mosu spunea...

unde gresesc zenobio?! eu spun ca realitatea nu ne place intotdeauna, uneori ni se pare falsa si fada, dar numai in realitate putem trai, nu ne putem furisa in povesti (decat eventual pentru a lua o gura de culoare); trebuie sa intelegem realitatea asa cum e si sa ne adaptam ei, curgerii ei…
ooo… desigur, daca o putem schimba si o face mai buna cu atat mai bine :)

zenobia spunea...

nu gresesti mai (pseudo)mosule, doar eu-s incapatanata si ma fac a nu intelege.

mosu spunea...

aha :)