Dialog în do minor

Robinetul picura enervant în ritmul monotoniei unei zile de duminicã.
- Sã’mi aminteşti sã chem instalatorul, spuse Livia în timp ce se ridica de pe scaun. Scoase din bufet un castron de plastic, un pahar de sticlã, o canã, o farfurie şi polonicul.
Puse întîi paharul. Picãturile îşi înãlţarã tonul, nu şi ritmul, dar era o schimbare, nu?
- E mai bine aşa. Cînd te plictiseşti, îmi spui şi pun polonicul. Sau mai bine cana?
Aşa urmarã la rînd toate obiectele, prea puţine parcã pentru timpul mãsurat în paşi de melc.
Livia privea pe fereastrã, niciun nor cu care sã’şi ademeneascã gîndurile, florile le udase deja, gãtitul nu o atrãsese niciodatã.
- Ce cald se face. Ţi’ar prinde bine aer de munte, nu crezi? Poate mergem weekend’ul viitor. Sau mai bine sã’mi iau concediu o sãptãmînã?
Seara se lãsa încet, şi ea tãcutã, cumva nehotãrîtã, sã mai lase un pic de duminicã?
Livia nu voia sã plece din bucãtãrie. Restul casei o speria cu formele închipuite la colţuri. În plus, o amuza sunetul apei, acum era rîndul rãzãtoarei sã’şi prezinte calitãţile muzicale.
- Sã mergem la culcare? E tîrziu, nu? Parcã am uitat ceva. Tu ştii ce oare?


- A, da, mîine sã caut un instalator. E luni, ne trezim devreme, hai sã dormim.

Aşa îi spun eu.

Iubita Buruianã. Dintr’o varã cu muzicã folk, cînd ne amuzam, ca de obicei, una pe seama celeilalte.

Ea îşi şi ne boteazã cerceii, are constant un şiret desfãcut, întîrzie din cînd în cînd ( niciodatã din vina ei!), mãnîncã picant, se murdãreşte asemenea copiilor mici, dã foc coşului de gunoi.

Dar e fatã bunã, zãu. Foloseşte cuvinte ca “anapoda”, “e , spanac”, “acuşica”, “ciuş-ciuş”,”niţel” , îi tot spun sã’şi scoatã un dicţionar propriu.

Acum doi ani a fost o lumînare într’o pizza. Anul trecut, multã tequila. Acum, aceste cuvinte: sã (nu) creşti mare, iubita mea Buruianã!

Premoniţie

La sfîrşitul piesei, culorile-actori din visul lui Vlad au strîns recuzita, şi’au pus în buzunare nişte plastilinã, au privit încã o datã scaunele întunecate, şi’au plecat sã construiascã adevãrul.

Meniul zilei

Mic- dejun : 100g dimineaţã se amestecã, în sensul invers acelor de ceasornic, cu 30ml rouã proaspãt culeasã, se adaugã fluturi de gene şi se serveşte rece. Pentru energie recomandãm un pahar de apã de ploaie cu miere.

Prînz : supã alfabet, conţine numai litere naturale, de bunã dispoziţie. O bucatã de dupã amiazã se bagã la cuptor împreunã cu cîteva raze de soare, se coc la foc potrivit timp de 3-4 secunde, se servesc cu salatã de castraveţi acri.

Gustare : nor pe bãţ. La alegere, glazurã de portocaliu, verde sau albastru.

Cinã : orez brun cu bucãţi de searã liniştitã şi o canã de cer uşor încãlzit.

Pentru posesorii carnetului de visãtor, vizat pe anul în curs, oferim o reducere de 12,3456798% şi o ghindã zîmbitoare.

Poftã bunã!

(semi)amar

Aruncã’mã în roşu , lasã’mã cu o secundã mai mult decît mã iubeşti. Ajutã’mã sã ies. Apoi pleacã.

Lecturã

Pe gambã mi’ai lipit o bucatã de ziar de acum o sãptãmînã, parcã scriau despre tîrgul de carte.
Pe umãrul drept ai agãţat pasajul meu favorit din “ Noaptea de Sînziene”, braţul stîng l’ai îmbrãcat în coperta cu marea din “Pînzã de pãianjen”.
Restul corpului l’ai scris cu scrisorile lui Lorelei.
Mi’ai spus : acum am sã te citesc!

Crezi?

Ssst. E ora vrãjitoarelor.
Sã nu calci cu zgomot, sã nu te uiţi în ochii pisicilor, sã nu mãturi, sã porţi un licurici în buzunarul stîng.