duminică, 28 martie 2010

un fel de insomnie

E cinci dimineaţa, aproape sase,ce bine ar fi fost abia să fi intrat pe usă, imbicsită de fum, usor ameţită, după o noapte zgomotoasă cu dans nebun, prin care să'mi fi scos demonii din funcţiune pentru un timp.
Stau insă in fata ecranului, in pijamale, dupa trei ore si jumatate de somn, cu un fel de atac de panică, cu colţi destul de ascuţiţi incit să'mi ţină treaz organismul privat de odihnă.
M. a plecat, urmează o altă săptămină haotică, imi e greu să simt că am ceva stabil sub picioare, dar imi e si mai greu să cred că am nevoie de susţinere. E doar timp, sunt doar stări, totul trece,banalul si obisnuinţa vor prăfui totul, pină si pseudofrica asta din capul dimineţii,cind felinarele de afară imprăstie o lumină ciudată, asemenea unor licurici gigantici, dar statici.

3 comentarii:

A dreamer. spunea...

de ce n-ai spus?
of.

zenobia spunea...

A dreamer, sa spun ce?

A dreamer. spunea...

ca la 5 dimineata inca era lumina la tine.
macar de departe tineam companie.
desi uneori.. poate.. nu e buna compania.