vineri, 16 iulie 2010

am spus oare că nu-mi vine să cred

off, a treia rundă de încercări, poate există minuni şi-l voi găsi, aşa, într-un locşor nescormonit,şi am să plec mîine, mîine nu-i prea tîrziu, ce dacă nu am să dorm deloc, ce dacă am să stau cincisprezece ore cu ochii pe bagaj pînă am să văd, la propriu, numai roşu în faţa ochilor.
nu am să-l găsesc,ştiu.
îmi e greu să cred că nu l-a găsit nimeni, într-o săptămînă de cînd lipseşte. îmi vine greu să înţeleg că nu aici ar fi trebui să fiu, plimbîndu-mă din colţ în colţ, ciufulită , obosită, supărată,nervoasă, cu chef de ducă.

de-acum încolo mă voi responsabiliza, nimic nu te învaţă mai bine asta decît o zdravănă batere pe umăr a realităţii. şi cu toate astea, nu s-ar fi putut manifesta altfel lecţia?

era puţinul timp pentru altfel, pentru joacă, pentru poveşti, pentru visat, pentru fuga dintre pereţii de aer ai unei lumi în care mă simt saturată.

Niciun comentariu: