joi, 1 iulie 2010

după melci albaştri

" Era un pietroi galben cu crăpături lucioase, pe care îl linse ca să vadă dacă era la fel de bun la gust pe cît părea. Mda. Bunicel gust. Pămîntul îi scîrţîia între dinţi. Dar într-o scobitură a pietrei era lipit un melc mic, galben şi el. Îl privi lung.
- Ăsta nu e bun, zise Citroen. Poţi să-l mănînci, dacă vrei, dar nu e un melc bun de mîncat. Sunt buni melcii albaştri care te fac să zbori.
- Există şi albaştri? întrebă Noel.
- Da, zise Citroen."

Boris Vian- Smulgătorul de inimi

2 comentarii:

Verde Ursuz spunea...

Cartea nu am citit-o niciodata, am uitat-o acasa la un smulgator de inimi adevarat, ce intamplare!

zenobia spunea...

Verde Ursuz, o recomand, chiar dacă l-ai întîlnit în carne şi oase pe smulgător. melci albaştri şi iubiri întoarse pe dos şi capre care fac autostopul, într-un stil de care nu ai cum să nu te legi sufleteşte.
cît despre întîmplare, crezi că smulgătorul în carne şi oase s-a regăsit în cel îmbrăcat în cuvinte? şi dacă a fost, această întîmplare, camuflarea unui semn?