melancolia este o magnolie din care, la fiecare ploaie, in stropi se scurge si culoare, diluandu-se, treptat, pana si finetea petalelor. sa fii melancolic este sa cobori douasutesaptemiicincisuteoptzecisitrei de scari asa cum le coboara copiii, cu ambele talpi pe fiecare scara, de frica sa nu cada rostogol, sa ramana melci toata viata. melancolia are gust de marmelada de portocale, ramane mult timp in spatele dintilor si papilele gustative o depoziteaza intr-un loc special al memoriei. sa devii melancolic nu este acelasi lucru cu alcoolic, desi simptomele se suprapun pe un anumit platou, atunci cand lichidul poarta multe grade este chiar raspunzator de aparitia acesteia. melancolia devine o melodie cu ascutis de fierastrau, zdruncinand pamantul si chiar si cerul uneori. melancolia te imbraca in static, te goleste de viu si te fixeaza asemenea sperietorilor de ciori, cu fan pe sub hainele omenesti.
melancolia te face sa taci cel mai frumos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu