duminică, 12 februarie 2012

titlu cu chihlimbar

I se dadusera doua borcane pline cu miere, nu din acelea ce tin la silueta, ci borcane sanatoase,de-ar fi avut obraji ar fi fost rumeni, iti venea parca sa le pui cate un sort de bucatarie frumos colorat si sa le trimiti sa gateasca ceva cu dovleac.
Avea o geanta mare in care locuia temporar o carte pretentioasa si un pic nebuna, povestind ea insasi despre nebunia si frumusetea unui om neinteles, asa ca borcanele si-au gasit loc langa carte si celelalte obiecte neinsufletite. Afara era frig,bineinteles, in tramvai mirosea a ars, ii era teama ca au sa se poticneasca intre statii si nimeni nu are sa stie sa acorde primul ajutor tramvaiului. Cineva deschisese un geam, altcineva incepuse sa zbiere furios ca si asa e frig, vreti sa inghetam de tot?! Zgomote propagate in cele trei vagoane, obosite si ele, poate oarecum surde, o fi fost si tramvaiul asta batran si obosit. N-o mai fi putut, cu ce era de vina?
Ei ii era rusine, o ametise usor mirosul de gaz, nu stia in care parte sa se uite, asa ca vru sa scoata cartea, sa se ascunda si ea de toti oamenii care o speriau cu certitudinile lor vociferante. Ei,dar ce se intamplase intre timp? Borcanele, tot foindu-se si ascultand povestea calului batut de vizitiu, s-au revoltat si ele, au inceput sa fiarba de furie, sa bombane, astfel ca le-au sarit capacele si tot lichidul acela, atat de frumos galben si atat de dulce vascos, a luat in primire interiorul gentii. Asta au gasit mainile ei, dand sa scoata cartea, s-au afundat usor in miere, tresarind din cauza contactului initial, apoi dand sa fuga, insa unde? La exterior oamenii se certau inca in tramvaiul ce parea sa incetineasca din ce in ce mai mult. Asa ca le-a lasat acolo, doua maini infrigurate in acel mediu cleios si dulce, incalzind-o dintr-o data, nu doar din cauza situatiei haioase.
Atunci ea le-a dorit tuturor sa gaseasca miere prin buzunare, caciuli,manusi,genti,incaltari.
Avea sa ajunga acasa curand si sa guste mierea de pe degete,gandindu-se numai, bietul tramvai o fi ajuns la capat?

Niciun comentariu: