Ne-am văzut ieri mai pe după-amiază, tot cald era, tu veneai de la preot, unde ți se tăiaseră chitanțe cu duiumul, fără să ți se spună însă la ce oră va avea loc ceremonia, doar sâmbăta e o zi aglomerată, nu mai putea mortul să aștepte un pic? Trecuseși și pe la locul în care va avea loc parastasul, să alegi meniul.
Erai îmbrăcată în negru și senină, chiar și în scurtul timp în care ai plâns amintindu-ți, ochii tăi erau limpezi. Am băut bere multă, oamenii tot intrau și ieșeau, numai personaje cumva, de nici nu ne puteam abține să nu îi observăm și să îi discutăm, poate un pic prea tare, poate un pic prea evident, dar aveam senzația că e o lumină în jurul nostru, blândă. Poate cu moartea în noi cu toții ne îmblânzim nițel, am vărsat un strop de bere pe podea pentru sufletul dumneaei, în acel moment totul era firesc, credința nu avea nevoie de contradicție.
Când am cerut ultimele două beri, una dintre doamnele de la Tormen a trebuit să se ducă la magazin să le cumpere, m-a înduioșat acest lucru, cu siguranță am fi acceptat un alt tip de bere, însă nici măcar nu s-a pus problema.
Ai vorbit frumos despre bunica ta, cu naturalețea pe care ți-o cunoștea poate mai bine decât oricine, ca despre omul ce te-a iubit necondiționat, s-a bucurat de tine și cu tine firesc, pentru care am băut bere și am râs și plâns cu viață.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu