marți, 4 august 2009

dans

ciorile au asurzit cerul. păienjenişul de crengi şi frunze de deasupra privirilor noastre camufla norul de negru, eram ca orbii care, nevăzînd, aud mai clar. ne'am întrebat pentru care din oamenii de acolo purtau păsările o veste proastă, dacă am fi noi, nu'i nimic, ne'om descurca cumva. ne'am întrebat cum ar fi să iubim, să tremurăm, să (ne) schimbăm,fumul de ţigară se împletea cu muzica sfîşietoare.eu mi'am pus mîinile la urechi, tu te'ai gîndit să ţipi,plasa de păianjen cobora şi ne înfăşura, întrebările se goleau de conţinut, sunetele ascuţite asemenea unei lame de cuţit pe piele fine străpungeau adînc,pînă în ideile despre noi. femeia cu fustă înflorată şi toată viaţa în două pungi privea atît de liniştită, poate în lumea ei era dimineaţă calmă şi galbenă. am fugit, rîzînd, în rafturi de cărţi şi gumă de mestecat în formă de lamîie şi căpşună, am promis o poveste despre un arici, eu o idee, tu alta şi tot aşa. o seară de vară cu dorinţă de toamnă.

6 comentarii:

fedaykinn spunea...

Plus un rom, as sugera :)

arc-en-ciel spunea...

plus un rom, la sugestia ta:)

pseudocretz spunea...

toamna-i aproape in gand..ariciul si -a terminat drumul la mare si se asteapta gasit in raftul tau..ciorile...probabil plekte...si chiar asa..cata viata au ele sa prevesteask mereu ceva..bietele ciori..de-ar fi pur si simplu albe..povestea lor trista s-ar schimba

arc-en-ciel spunea...

nu mi'ar plăcea ciorile albe! îmi place ca din cînd în cînd să le aud cîntecul ce parcă sfîrtecă...

pseudocretz spunea...

esti cam petrol zilele astea..ti-ar tb o vata de zahar multicolora intr-un parc..

arc-en-ciel spunea...

e prea dulce şi lipicioasă vata pe băţ.mai bine muzică şi tequila, nu?:)