Mi-ar plăcea să îţi trimit scrisori în plicuri colorate, să stau la poştă să lipesc timbre şi să le dau drumul uşor în cutia poştală. Apoi să aştept răspunsul tău, să întîrzie, să deschid de şapte ori pe zi cutia, să îi bodogănesc pe cei de la poştă(au încurcat, probabil, adresele).
Cînd aş fi renunţat la aşteptare, să gasesc în hol, adus de mama, răspunsul tau. Să pot fi calmă, să nu îmi tremure mîinile, să am rabdare să îmi fac o cafea, să ies pe balcon, să surîd copiilor din parcul de vis-a-vis şi abia apoi să citesc. Prima oară pe nerăsuflate, fără să pricep mare lucru, apoi, încă de multe ori, pînă cînd ce înţelesesem pe parcurs să se distile în sentimente.
Să zîmbesc din nou, pentru tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu