Ieri, în metrou,ţinînd strîns cărţile proaspăt achiziţionate şi neîndrăznind să le răsfoiesc aşa,în public, am început să analizez picioarele călătorilor. Cu ceva timp în urmă, G. îmi spusese, uitîndu'se la o poză cu mine, că din poziţia tălpilor mele se poate spune că sînt retrasă şi nu îmi place să mă manifest în grupuri mari. Adică eu ţin tălpile cu vîrfurile apropiate unul de altul,cînd sînt în şosete chiar cu degetele curbate sub mine.
E ciudat să desprinzi omul dintr'un întreg şi să încerci să spui ceva despre el doar dupa poziţia picioarelor sau după încălţăminte. Cînd eram mică şi mergeam pînă în Pantelimon cu metroul, în vizită la mătuşa mea, analizam pantofii persoanelor din faţa mea şi apoi hotăram care îmi plăceau cel mai mult.
Jocul nu s'a schimbat prea mult, doar persoana care se joacă a crescut.
Şi nici modul de poziţionare al tălpilor nu se va schimba prea curînd. Poate niciodată.
Al vostru cum e?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
cand eram in liceu, la mine acasa veneau mereu multi oameni in vizita ; printre ei si Irina(prietena unui prieten) de care nu imi placea prea tare; in trecere spre bucatarie mi-a cazut privirea pe bocanceii ei; erau rotunjori si putin obositi, cu sireturi cuminti cum stateau ei acolo asezati frumos unul langa altul; nu aveau nimic agresiv iar in momentul acela stapana lor mi s-a parut mult mai simpatica.
Laura, într'adevăr, uneori şi lucrurile exterioare vorbesc despre noi, aşa cum sîntem pe dinăuntru.
Trimiteți un comentariu