luni, 9 noiembrie 2009

fragmentat

Iesiseră, intr'un sfirsit, să se plimbe. Seara ii acoperise molcom.
El, inalt si tăcut, cu ochi umbriţi si seriosi, cu gulerul hainei ridicat pavăză, cu pasi siguri si apăsaţi.
Ea, mai mică, mergind un pic de tot in urmă, străduindu'se să respecte tonul impus, dar cu privirea curioasă, sfisiind perdeaua serii in căutarea detaliilor- culoarea unei frunze in lumină de felinar, un sotron cu pătrate prea mici pină si pentru piciorul ei, purtător al numărului treizecisisase, umbra grăbită a unei pisici cu ochi fosforescenţi si răi.

8 comentarii:

Darael spunea...

Trei suflete fericite.
El, Ea si Luna
Privind de dincolo de gard.

laura s. spunea...

nu se simt bine cand ies la plimbare...

arc-en-ciel spunea...

Darael, ţie ţi se par că's fericite? mai degrabă străine.

Laura, nu se simt. să'i despart atunci?

laura s. spunea...

numai daca nu poti sa ii faci bine :)

Darael spunea...

Si doi straini pot sa fie fericici cand stau unul langa altul mangaiati de piticul din Luna.

arc-en-ciel spunea...

Laura, am să încerc, nu promit nimic :)

Darael, poate că ai dreptate.

derelict spunea...

Ochii pisicilor nu sunt niciodata rai ...

zenobia spunea...

derelict, ei aşa i s'a părut :) poate a fost doar lumina serii de vină :)