Iesiseră, intr'un sfirsit, să se plimbe. Seara ii acoperise molcom.
El, inalt si tăcut, cu ochi umbriţi si seriosi, cu gulerul hainei ridicat pavăză, cu pasi siguri si apăsaţi.
Ea, mai mică, mergind un pic de tot in urmă, străduindu'se să respecte tonul impus, dar cu privirea curioasă, sfisiind perdeaua serii in căutarea detaliilor- culoarea unei frunze in lumină de felinar, un sotron cu pătrate prea mici pină si pentru piciorul ei, purtător al numărului treizecisisase, umbra grăbită a unei pisici cu ochi fosforescenţi si răi.
luni, 9 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Trei suflete fericite.
El, Ea si Luna
Privind de dincolo de gard.
nu se simt bine cand ies la plimbare...
Darael, ţie ţi se par că's fericite? mai degrabă străine.
Laura, nu se simt. să'i despart atunci?
numai daca nu poti sa ii faci bine :)
Si doi straini pot sa fie fericici cand stau unul langa altul mangaiati de piticul din Luna.
Laura, am să încerc, nu promit nimic :)
Darael, poate că ai dreptate.
Ochii pisicilor nu sunt niciodata rai ...
derelict, ei aşa i s'a părut :) poate a fost doar lumina serii de vină :)
Trimiteți un comentariu