marți, 16 februarie 2010

(cu)tremur

De'aş putea să scriu cu zîmbete şi forfecări de aripi, aţi citi o poveste minunată.Însă nu am la îndemînă decît aceste cuvinte, înstrăinate şi opace, pe care le simt departe, acum, cînd legătura dintre mine şi ele s'a destrămat. Ştiu că la un moment dat îmi vor ierta naivităţile şi'mi vor dansa din nou prin cotloanele minţii, născînd prieteni imaginari şi idei întortocheate, ştiu că voi simţi din nou ameţeala înfiorătoare cînd ele îmi vor gîdila simţurile, aş fi vrut numai să mă lase să le amestec în caleidoscopul pe care'l trăiesc zilele astea, să le pot îmblînzi şi îndulci, să le dau puteri magice prin care să creioneze, întrerupt şi nu pe de'a întregul descifrat, furnicăturile unei priviri, atingerea ce'mi (cu)tremură pînă şi ultimul atom, aceşti primi paşi de care îmi e frică, dar cărora le sînt datoare să'i urmez, tocmai pentru că nu mai credeam în ei.
De'aş putea scrie cu gene şi zaţ de cafea, aş scrie despre tine.

5 comentarii:

A Dreamer spunea...

poate va fi mai bine
>:d<

A Dreamer spunea...

trebuie.

Cos spunea...

Uite ca ai putut. Doar lasa-le sa iasa, chiar daca ti se par "altfel". Sint tot ale tale, tu esti si a lor.

zenobia spunea...

A Dreamer, ai dreptate, e musai să fie mai bine :)

Cos, sînt tot ale mele, dar abia le cunosc şi mi'e teamă să nu mă păcălească.

Cos spunea...

Sa nu ramii cu teama.