nud

Sub straturile dese de tăceri ne'am ascuns noi, cei ce am fugit de aici, dintre pereţi scorojiţi,tavane împăienjenite şi cuburi de ciment, să ne jucăm de'a uitarea şi de'a jocul, îmbrăcîndu'ne în cuvinte frumoase şi atingeri blînde asemenea răsuflării tale liniştite pe pielea mea, ce bine îmi face acest gînd, că, numai să vreau, uite, pot deschide ochii şi'mi creez certitudinea că eşti lîngă mine,dormind cuminte, îmi pun degetele pe fruntea ta şi'ţi sorb în vîrfurile lor visarea, regăsesc acolo aceleaşi reguli după care ne vom juca şi treji.
Cînd vîntul şi ploaia şi furtuna mării vor spulbera straturile precare ale tăcerii sub care stăm ascunşi noi, cei ce locuim în eter de curcubeu, vom rămîne singuri, unul faţă de celălalt.
Ştiu, însă, am să'mi iubesc singurătatea.

sunday talk

- Am faţă de ceas?
- Da, un ceas-strîmbăcios, ce pufăie şi mă trage de urechi să invăţ!Am să'i şterg cifrele şi limbile, va rămîne un ceas fără timp!
- Ce bine!
- Şi'apoi am să îl sărut, să nu mai fie arţăgos şi poruncitor!
- Bine, cedez.
- Hmm, un ceas fără caracter.Vai, vai, Asociaţia Internaţională a Ceasornicarilor te va trimite imediat la rebuturi, dacă va afla. Ce mă fac eu cu tine?
- Tictacule.

old and new feelings

Trecutului i se năzare uneori să muşte din ceea ce sîntem în prezent, să ne verifice, arătîndu'şi colţii, desenînd ochi, nas şi gură pe fantomele pe care le închiseserăm in uitare.
În dimineaţa ce a urmat nopţii cu rotocoale de fum din care o mînă imensă tot crea posibilităţi, la mine în cap s'a mutat o macara, acum lucrează de zor, deşi e duminică, face un zgomot infernal şi simt greutatea plăcilor de beton ce atîrnă precar in aer.
Poate că fără astfel de întîmplări nu ne'am putea da seama cît de mult ne'am schimbat, dacă am crescut sau nu, dacă atingeri de demult mai pot însemna acum ceva. Poate trebuie să le privim doar ca pe nişte unităţi de măsură, etaloane ale siguranţei că nimic nu poate fi reînviat, pentru că noi, cei de acum, avem atît de puţine în comun cu noi, cei de atunci.
Uneori trecutul se trezeşte şi are chef de joacă. Depinde doar dacă ne prinde pe picior greşit, într'un punct vulnerabil sau dimpotrivă. N'ar trebui să conteze, singurătatea şi agăţatul de amintiri nu or să fie niciodată motive îndeajuns de bune pentru a te întoarce undeva de unde ai plecat tocmai pentru că nu'ţi mai era bine.
Camera se umple de aer proaspăt, de acorduri spiraliceşti de jazz cîntat de Ella Fitzgerald, de o carte cu instrucţiuni de utilizare şi o dedicaţie ce'mi e deja tare dragă. O cafea mare şi neagră alungă himerele.

like a bullet in the head

norii dinăuntru

noi avem norii în creier, se rostogolesc printre sinapse, ne controlează eliberarea de serotonină şi endorfine, ne echilibrează balanţa atunci cînd uităm pe unde am pus manualul de utilizare, se deşiră în iţe lungi şi mătăsoase de lînă albicioasă pe care se aşează bufniţe cu ochi-busolă, leagă în mănunchiuri groase semnele de întrebare şi ridicările din umeri, frămîntă bine gîndurile înainte de a le da drumul în transformatorul de cuvinte, ne adoarme în straturi pufoase şi proaspete, detectînd prin scamele strategic poziţionate orice urmă de coşmar sau nuanţă de gri, acţionează sistemul de alarmă cînd se întîmplă să uităm ce lipsite de importanţă sînt lucrurile cotidiene ca dezordinea, patul nefăcut, cărţile împrăştiate, hainele strangulate de spătarele hainelor şi ne aduce, cu magnetul-trifoi, înapoi în camera tapetată cu material de nori, pe care ni se reflectă lumini translucide şi calde, linişti şi jocuri ale căror reguli doar noi le stabilim.
avem norii în noi, nu mai e nevoie să zburăm.

forget the world

melcul mandarină

printre degete se scurg şiroaie portocalii, vitaminele pătrund în ţesuturi şi le hrănesc, mirosul se impregnează şi bucăţile de coajă se aranjează în spirală, formînd o căsuţă de melc. oare mandarinele au suflet, pe lîngă pulpă dulce'acrişoară, sîmburi asemenea dinţilor de lapte, suc lipicios şi haină groasă cu picăţele?
mi'am petrecut ziua de azi meditînd la acest lucru, tot ronţăind mandarine.
rezultatul obţinut : dulceaţă de cireşe amare.

magic spell

treizecişicinci de biluţe negre înşirate pe un fir alb, pictate cu minipînze de păianjen, ce'mi vor mîngîia gîtul şi'mi vor da siguranţa nesiguranţei de cîte ori le voi purta.
cinci flori- prietene, două lalele şi trei frezii atît de puternic aromate şi atît de discrepante cu pardesiul gri şi umed al zile de azi, mă fac să'mi doresc să am un simţ olfactiv mult mai dezvoltat.
o masă de prînz cu meniu de student şi tango, cu paşi repezi pe străduţe plouate, apoi cu drumuri paralele, dar punctul de întîlnire e unul fără de care niciuna nu am fi la fel.
două filme, trei povestiri,două ore furate somnului.
multe urări şi gînduri de bine.
dacă ar fi să trag linie cu o bucată ciobită de cretă albă, aş scrie cu litere de copil ce abia învaţă alfabetul: a fost o zi bună.

sst

Aş fi vrut ca azi, tocmai azi, să decojeşti ploaia de pe cer şi de pe trotuare, aşa cum dezlipeşti un abţibild ce s'a scorojit pe margini şi nu face decît să urîţească locul în care stă lipit. Să mă legi la ochi cu petale de lalele şi să'mi dai drumul pe toboganul întortocheat şi labirintic, din care să cad, ameţită,într'o coajă de nucă, în care să'mi zgîrii fricile, să le fie frică de frica lor şi apoi să le acopăr cu plastilină. Să'mi modelezi dintr'o bucată de nor o fată "groazmică" şi să'mi spui minciuni înşirate descrescător pe un portativ cu multe linii.

declar pe propria răspundere

Miroase a cafea proaspătă si usor amărui,a migdale, rom si scorţisoară. Nu am să mă mai supăr că n'am putut dormi, de'acum trebuie să'mi accept acest nou fel de a fi, să invăţ să trăiesc orele străine, să le dezbrac de zgomotele macaralelor,să le obisnuiesc cu cănile mele imense de cafea, dezordinea ce'mi aranjează lucrurile astfel incit să le găsesc mereu, teancurile de cărţi alandala asezate, formind un turn precar si fragil.
Azi implinesc 24 de ani, eu cea din spatele cuvintelor, miezul sau mai degrabă coaja Zenobiei. Nu stiu de ce scriu despre asta, in general nu'mi place sa scriu lucruri certe despre mine. Nu's nici melancolică, nici emoţionată, nici tristă, am doar citeva zimbete cu drag pentru oamenii nopţii, ce'au adus soare, umbrele colorate, ape sărate si nisip ce a mingiat gleznele, pentru sora dimineţii care, desi departe tocmai azi, m'a trezit cu miros de carte nouă (aproape am să'mi completez colecţia Julio Cortazar)si bomboane cu ciocolată, pe care le ronţăi acum, desfăsurind din ele dorinta unei zile linistite, cu mult dulce, lecturi fără legătură cu examenul de simbătă, film si visare.
Nu'mi propun nimic. Nu stiu dacă mi se pare mult sau puţin, dacă simt că am trăit din plin, dar vreau să mă agăţ de siguranţa cu care Buru spune că sintem atit de tinere. Imi amintesc acum de'o pustoaica prea inaltă pentru virsta ei, de fapt cea mai inalta dintre prietenii de la bloc, mai inalta chiar si decit baietii, cu un moţ-palmier in crestetul capului, sărind vesel coarda si elasticul, neavind intrebări metaforice si profunde. Intr'o zi m'am supărat rău pe mama că mă tunsese, m'am asezat pe o piatră in faţa blocului si m'am pus pe plins, din acela cu lacrimi multe,de crocodil, ca si cum toata copilăria mi s'ar fi scurs prin firele rămase pe podea, lăsind acolo, legate de keratină,o boabă din mine. E ciudat cum de'atunci nu am mai avut niciodată părul lung. Poate, inconstient, am vrut să'mi demonstrez că nu mă pot pierde pe mine atit de usor, la simpla forfecare a unor lame metalice.
De fapt, am o dorinţă. Dar nu am să o spun aici, si nici nu se poate implini pe termen scurt. Poate doar cind voi ajunge ridată, cu piele de pergament si in baston, poate doar atunci voi sti daca mi'am indeplinit dorinta.

camuflare

In pauzele dintre cuvinte, cind totul se concentreaza in simturi, in atingeri frematinde si blinde, atit de intense incat pe sira spinării ne'ating scintei, in acele goluri in care privirile trec dincolo de infăţisarea oglinzii, in tacerile ascunse si in oftaturile ce primesc atat de multe interpretări, in toate aceste momente inefabile imi esti cel mai drag.
Azi'noapte, la cinci dimineaţa, asfaltul era ingheţat si, desi mă stiam trează, intorcindu'mă la somn prin cintecul pescărusilor, sfisiind intunericul si straturile sub care'mi ascunsesem visările acestor timpuri, am simtit cum străbat un alt fel de drum, cu bătăi de inimă in ritmul acela de neinţeles cu care pescărusii isi plingeau, probabil, frigul din pene si dorul luminilor. Si m'am gindit la tine. Si'atunci pescărusii au tăcut, zgomotul de fond inregistrind imagini cu degete turcoaz, flăcări dezbrăcate,nuanţe de cires si o insulă poreclită "plapumă".

i must be feeling low

Nu'i nimic, n'am să merg la mare de ziua mea, să asurzesc in valuri involburate si să tremur pe nisipul compact si umed, intr'un peisaj cu reflexe metalice si crude.
N'am să'mi fac cadou un arici pe care să'l botez Etienne, de la care să invăţ cum să'mi scot platosele de protecţie imediat cum miros pericolul. Nu'i nimic.
Nu'i nimic, azi m'am imbrăcat in gri si m'am asortat trotuarelor, blocurilor,cerului si lentilelor mele, prin care oamenii imi păreau atit de nepăsători, si de tristi, si de obosiţi, si de neajutoraţi, si de supăraţi, pe frigul asta molipsitor, pe ploaia ritmică si continuă, pe autobuzele obosite si aglomerate, pe lipsa motivelor de a zimbi. Am tras de mine, cu dinţii ascuţiţi ai dorinţei de a nu plinge, de a nu fi slabă, de a nu ceda oboselii si inerţiei, si am schiţat o latură de zimbet, pină la urmă eram singura din autobuz cu un buchet mare de flori in braţe, ce acum se odihnesc frumos intr'o vază transparentă, cu apă limpede si farime de acid acetilsalicilic plutitoare. Rosu aprins, puternic, atit de contrastant cu cenusiul din mine si ceilalti.
Nu vreau să fie ziua mea, nu'i nimic. De fapt, nu vreau să fiu asa de ziua mea.

(cu)tremur

De'aş putea să scriu cu zîmbete şi forfecări de aripi, aţi citi o poveste minunată.Însă nu am la îndemînă decît aceste cuvinte, înstrăinate şi opace, pe care le simt departe, acum, cînd legătura dintre mine şi ele s'a destrămat. Ştiu că la un moment dat îmi vor ierta naivităţile şi'mi vor dansa din nou prin cotloanele minţii, născînd prieteni imaginari şi idei întortocheate, ştiu că voi simţi din nou ameţeala înfiorătoare cînd ele îmi vor gîdila simţurile, aş fi vrut numai să mă lase să le amestec în caleidoscopul pe care'l trăiesc zilele astea, să le pot îmblînzi şi îndulci, să le dau puteri magice prin care să creioneze, întrerupt şi nu pe de'a întregul descifrat, furnicăturile unei priviri, atingerea ce'mi (cu)tremură pînă şi ultimul atom, aceşti primi paşi de care îmi e frică, dar cărora le sînt datoare să'i urmez, tocmai pentru că nu mai credeam în ei.
De'aş putea scrie cu gene şi zaţ de cafea, aş scrie despre tine.

goluri

tot pentru M., să nu uite cum e.

pentru Prichindica

Pe lîngă nămeţi de zăpadă, oglinzi lucitoare sub covoarele albe şi pustiu, ziua asta a adus, pentru M., o bătaie cu bulgări, un film amuzant în care am rîs copilăreşte şi în hohote, o conversaţie între cizmele de cauciuc şi mănuşile cu căpăcel, un şnur cu mărgele verzi ca iarba pe care mîini îndemînatice au desenat note muzicale şi acadele cu efect antiemetic.
Şi pentru că M. nu o să fie aici de ziua mea, am sărbătorit azi pentru amîndouă, înţelegînd că oamenii pot rămîne copii mult timp. Pînă şi eu.
La mulţi ani, M.! De două ori doi, să trăieşti anul ăsta toate experienţele la puterea a doua şi să mă iubeşti în continuare la fel de mult!

colajul tăcerii

Sub cearceafuri se dă o luptă grea, mîinile aleargă arabescuri pe suprafeţele albe şi semitransparente, prin care lumina timpurie şi cenuşie a duminicii cea făr' de somn pătrunde cu glas tăios, despărţind rîndurile de gene şi dezmorţind ţurţurii viselor. Îmi lipseşte omul din mine ce nu putea să adoarmă, decît tîrziu, pe care'l vizitau fel şi fel de personaje, care citea o carte trăind'o, care se înfrupta din cafea, sorbind o dată cu lichidul fierbinte idei şi contururi altfel pentru zile cu zîmbet. Un om ce ştia să fie prieten dincolo de compromisuri,un om oscilant dar ferm în unele decizii, un om ce nu se cunoştea în totalitate şi îi plăceau clipele eterice în care o piesă cădea chiar la locul ei, fără să fie nevoie de bîjbîială. Un om cu temeri şi necredinţă, un om ce'şi iubea nesiguranţa şi singurătatea, pentru care tăcerea era un domeniu complex şi o trăsătură după care decidea cît de bine se simte lîngă altcineva, un om-copil uneori, alteori absurd, contrazicîndu'se, cu nonşalanţă şi ignoranţă, pe el însuşi.
Sub cearceafuri mîinile ar vrea să fie încălzite.

Se prăvălesc cerurile şi nu există tăcere care să spună ce simt.

avantajele şi dezavantajele utilizării electrozilor de inimi

Avantaje :

- electrozii de inimi funcţionează cu precizie ca electrozi indicatori ai activităţii ionilor de sentimente într'un domeniu larg de pH cuprins între 2-10; există electrozi de inimi confecţionaţi din sticlă de litiu ce dau rezultate bune chiar pînă la pH 13.

- atingerea rapidă a echilibrului electrostatic permite efectuarea determinărilor în serie şi rapide.

- determinările nu sînt influenţate de diferiţi agenţi oxidanţi sau reducători aflaţi în sentimentul de analizat.

- prezenţa fricii sau a altor gînduri nu influenţează determinările.

- se pot efectua determinări în baloane colorate, coloidale, emulsii, suspensii, în numeroase sisteme heterogene.

Dezavantaje:

- din cauza fragilităţii membranei de sticlă, manipularea necesită o mare atenţie.

- potenţialul electrodului de inimă este influenţat de schimbarea în timp a potenţialului de asimetrie. Acest lucru face obligatorie reetalonarea aparatului periodic.

- la determinarea pH-ului sentimentelor foarte puternic acide sau bazice sînt necesare anumite corecţii pentru obţinerea unor rezultate exacte.

vîrtej

sînt doar un om ce se joacă, ce ştie că altfel nu are cum fi.
inventez, decupez, colorez, şterg, nuanţez, scot iepuri din pălărie, creez lumi în care e totul altfel, in care am o cafenea şi se numeşte "concret", în care scriu o carte din 1001 de mesaje, în care se dansează cu vertebre, în care cifrele ascund cuvinte descifrate cu zîmbet- purice, în care inima nu are atrii şi ventricule, ci verde, păienjenei şi frici, în care nu te pot minţi că nu mai e magie, în care liniştea e ceva palpabil, ca şi tot ce simt şi nu'i pot da nume.
sîntem doar oameni.