duminică, 16 august 2009

Mă legi la ochi cu ceaţă

E ca şi cum cineva mi'ar fi spart lentilele ochelarilor de vedere.
Ies pe stradă şi ceaţa se colorează, tulbure şi incert. Tot ce nu e mare trece neobservat.
Mă bazez pe intuiţie, dar cu toate astea oamenii mă privesc ciudat doar pentru că eu îi privesc anapoda. Habar nu am dacă din faţă se apropie un necunoscut sau vecinul de la patru. Nu ştiu dacă din staţia de tramvai îmi face mie cineva cu mîna sau altcuiva.
Merg încruntată, un prieten ajunge în dreptul meu şi'mi zîmbeşte nedumerit.
Neîncrederea creşte, aş vrea ziua asta s'o petrec sub cearceaf.
Nu mă opresc, nici nu mă întorc.
Poate în curînd totul se va limpezi, aşa cum sedimentul se depune pînă la urmă pe fundul recipientului şi apa devine clară.

13 comentarii:

fedaykinn spunea...

exista intotdeauna culori in ceata. crede-ma... :)

zenobia spunea...

nu mă îndoiesc de existenţa culorilor, ci de nuanţele pe care nu le mai recunosc...

fedaykinn spunea...

ai sa le recunosti, doar lasa-le... Opreste-te un pic, inchide ochii si desfa bratele :)

zenobia spunea...

să desfac braţele e ca şi cum mi'ai cere să uit de tot ce am clădit în mine pînă acum. cine ştie, poate că într'o zi...:)

fedaykinn spunea...

desfa-le. daca te-ai construit cu ele inchise, dezconstruieste-te. ai sa vezi :)

zenobia spunea...

eu îs ca un castel de cărţi de joc, ma construiesc şi dezconstruiesc continuu, dar manualul de utilizare nu arată cum să aranjez braţe deschise:)

fedaykinn spunea...

da-l dracu' de manual. astia habar n-au de nimic. Doar deschide-le asa, simplu si pur, ca stiu ele sa se aranjeze :)

zenobia spunea...

l'am pus pe foc, manualul:)să vedem ce se întîmplă. e pe răspunderea ta, oricum:)

Rareș spunea...

Tramvaiul plin cu ceaţă ducea oameni de ceaţă spre atelierele de ceaţă de la marginea oraşului de ceaţă. Foarte aproape, stă o femeie de ceaţă, aşezată cuminte pe un pietroi de ceaţă, netezindu-şi cutele de ceaţă ale fustei de ceaţă cu flori de ceaţă atârnând până la pământul de ceaţă, ţinând în mână o scrisoare de ceaţă, amintindu-şi, prin ceaţă, îmbrăţişări de ceaţă.

zenobia spunea...

apoi scrisoarea şi amintirile dispar în ceaţă. fata zîmbeşte ceţos spre necunoscut:)

fedaykinn spunea...

ok, imi asum raspunderea. Da' dai o bere, c-o sa iasa bine :)

zenobia spunea...

fedaykinn, şi dacă nu iese bine dai tu un rom?

fedaykinn spunea...

daa, la rom chiar m-ai nimerit. Dau un Bacardi, fara doar si poate :)