sâmbătă, 21 noiembrie 2009

cinci degete cu nume de zile

În zilele ce au trecut, nemarcate de început sau sfîrşit, dimineaţă sau noapte care să'mi rămînă tipărită undeva în subconştient, am trăit mecanic, o mînă invizibilă învîrtind cheiţa.
Timpul trece, invariabil şi indiferent la asemenea remarci absurde.
A fost mai întîi luni, leneşă şi posacă asemenea unei bătrîne acrite, în afara vieţii.
Marţi a venit deja obosită, cu lista lucrurilor nerezolvate de luni, cu vise şi suspin pentru sîmbătă : o pernă moale, linişte, singurătate şi somn.
Bucureştiul s'a îmbrăcat de oameni miercuri, străzile prost pavate mirosind a piele şi ochi curioşi. O fată, purtînd anapoda culori neasortate, se parfuma cu esenţă de cameră. Lume pestriţă şi gînduri răzleţe pe străzi paralele.
Film-poveste pentru mijloc de săptămînă, asemenea unui miez tare de fruct, în care'ţi ciobeşti dintele şi pofta. Prietenii fără cuvinte, dar şi fără să mai conteze. Învăţăm să fim şi altfel.
Joi de dimineaţă am oprit telefonul şi am tras plapuma peste cap, m'am trezit tîrziu, ameţită şi tot adormită, m'am fript în cafeaua apoasă, am căutat cadou şi m'am camuflat în pietre străvezii, translucide, opace, rotunde, cu ape fluide sau mate; apoi am mîngîiat, zîmbind printre pagini, cărţi cu zbor viu, amar, lent, calm sau zbuciumat. Greutatea lor în palma mea atîrna vesel. Le'am ordonat la capul patului, în aşteptarea momentelor de haos în care să le caut labirintul de mister şi (ne)înţelegere.
E vineri deja, imagini ciobite creează un portret neclar al unei persoane pe care nu vreau să o ştiu, o persoană grabită, tăcută, încruntată, fără expresie, asemenea unei clepsidre sparte din care, bob cu bob, se scurge nisipul.

11 comentarii:

Anonim spunea...

Ascult timpul ''Endless Skies''care este ignorant, dar foarte placut la prima auditie ...ma tot gandesc... dar gandurile imi sunt plafonate ,de ce mi se intampla mie, asi renuntz la tot , dar placerea pare o asteptare care ma afecteaza,nu pot uita !


Stefan

zenobia spunea...

Ştefan, ignoranţa ne caracterizează pe toţi din păcate. cît despre uitare...

mosu spunea...

zilele din urma nu le-am trait; cineva a dat skip si-am sarit peste; in schimb am pavat saptamana cu pietre de granit; cenusii, grele, cubice, de-o simetrie ingrozitoare…; intr-o zi o fata mi-a adus un pumn de nisip; i-am dat drumul peste pietre si nisipul s-a imprastiat printre ele disparand vertical; apoi altul; si inca unul; cineva mi-a adus pe neasteptate o floare; am facut loc cu varful briceagului intre doua pietre cu fata taiata abrupt si am plantat-o; acum sade ca un ghiocel crescut in mijlocul soselei
mai am in dreapta un morman de pietre de granit, cenusii, grele, cubice, de-o simetrie ingrozitoare… dar is pe duca; apoi am sa iau floarea s-o plantez in ghiveci si s-o pun in fereastra….
apoi oi vedea

zenobia spunea...

(pseudo)moşule, o floare ce creşte cu rădăcini din piatră! să ai mare grijă de ea :)

Stefan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

iti respect decizia, dar feedback.urile mele vor tot veni si nu sub forma de insistenta, sub forma de entuziasm !


Stefan !

marta spunea...

de Sambata nu pomenesti? a fost un concert minunat :)

zenobia spunea...

da, sîmbătă a fost una cu lumină şi un film extraordinar :)

delaskela spunea...

iar simbata-duminica astepti linistea sa te invaluie adoarma amuteasca in somnolenta lor?

zenobia spunea...

Sorin, atunci nu aştept nimic.