miercuri, 16 decembrie 2009

concentrări

In zile ca acestea, cu minute lungi ca firele de mohair din ghemurile asezate in curcubeu in vitrina de la "Andreaua", cind gerul ne caută sufletele, cu toate că noi avem drept platose confecţii din bumbac, poliester, lină sau stofă, si asteptarea pare să'si zimţească limitele intr'o ascuţitoare electrică, căpătind virfuri extrem de fine si agile in a ne testa rabdarea.
In zile ca acestea, mergem cu capul in jos, nu avem ginduri răzleţe, toată puterea de concentrare se focalizează in următorul pas, in a evita zăpada innoroită, in a nu aluneca pe gheţusul ce luceste degeaba vesel. Singurul scop e să ajungem in locul in care podeaua e stabilă, să stim că putem călca apasat si grăbit, să ridicăm ochii si să adaptăm privirea, monocromatică de la ghetele imblănite, la polimorfismul aglomeraţiilor, traiectoria să se schimbe brusc, să descreţim frunţile, să răsuflăm usuraţi, să ne privim complice, fără să zimbim insă, o bătălie cistigată nu inseamnă sfirsitul războiului. Abia inapoia usilor noastre metalice, incuiate de trei ori cu cheia si cu zăvorul tras, cu picioarele in papuci comozi si calorifere cu suficientă căldură pentru a ne sterge aburul grozăviei de afară, abia atunci ochii nostri vor privi iarna cu adevărat.
Si poate, doar poate, intr'o zi din acestea ce vor urma cu siguranţă, voi face un om de zăpadă si mă voi bate cu bulgări, rizind alb, pentru a mă asorta iernii, posibil să prindă drag de mine si să mă insufleţească cu spirit de sărbători.

2 comentarii:

Monyk spunea...

in noaptea cand a nins prima data am iesit pe strada si m-am uitat in sus, am lasat ninsoarea sa-mi intre in ochi si in gura si nimic n-a fost mai frumos de atat.
Foarte frumos blogul tau, astazi l-am descoperit!
Felicitari!

zenobia spunea...

Monica, da, iarna asta are ceva, al ei:) mulţumesc.