marți, 1 decembrie 2009

noduri de ceaţă

Decembrie s'a trezit căscînd în barbă, un nor gros de ceaţă, reuşind cu greu să'şi compună o privire clară şi să ureze " Bună dimineaţa!".
Tenişii roşii s'au ţinut de năzbîtii azi. De fapt şireturile, din cauza lor am pierdut tramvaiul. La două colţuri de străzi m'am aplecat să le înnod, degeaba, parcă un pitic ar fi desfăcut imediat legătura, făcîndu'mi în ciudă.
Ce'i drept, la fel de bine aş fi putut să merg aşa, şiretul s'ar fi pierdut în aerul suprasaturat de particule; dacă mă împiedicam şi cădeam, căpătînd o julitură pe genunchiul stîng, aceasta s'ar fi tratat cu rivanol sau complex iod-povidonă. Ar fi fost chiar o scuză bună pentru a mă alinta, aş fi cerut cafea la pat, cu pricomigdale şi bezele, oftînd anevoie şi dureros de fiecare dată cînd ar fi trebuit să cobor din pat.
N'am căzut. Doar tramvaiul a trecut, nepăsător, în intersecţia în care oricum ceaţa acoperea culorile semaforului, farurile maşinilor şi pe noi de noi.

Niciun comentariu: