duminică, 6 decembrie 2009

dedicaţie pentru M.

Prichindica şi'a vopsit părul de curînd, eu spun că e roşcată, ea neagă, eu îmi menţin părerea. Are un simţ al alegerilor pe care, cu ceva timp în urmă, îl puneam la îndoială, selecta aparent la întîmplare, fără să stea, ca mine, să cîntărească opţiuni şi să ia, într'un final, tot decizia proastă. Apoi mi'am dat seama că de fapt ea nu regretă ceea ce alege, ia din fiecare experienţă partea ei bună şi merge mai departe.
Prichindica se numeşte M., e sora mea mai mică, de la care, însă, am învăţat multe în ultimul an, în primul rînd să fac haz de necaz, să zîmbesc mai des şi să mă îmbrac mai îndrăzneţ.
Uneori ne şi certăm, uneori nu ne ajunge timpul pentru a vorbi cîte ne trec prin cap, uneori nici nu este nevoie de cuvinte ca să ne înţelegem.
Îmi place să'i spun Prichindica, e copilăroasă şi naivitatea ei te face să zîmbeşti uşor în colţul stîng al gurii, are nasul semi'cîrn şi ochii în funcţie de vreme.
A, şi trăieşte viaţa aşa cum aş vrea şi eu să o fac. O trăieşte, nu o priveşte de pe bordură.
Al doilea nume al ei este Nicoleta, l'am sărbătorit aseară cu măsline şi bloody mary, acum cu mîncare chinezească şi bomboane.
La mulţi ani, Prichindico!

7 comentarii:

Cos spunea...

La multi ani, atunci! Si sa invete si cei mari de la cei mici! Stiu eu ce zic...

zenobia spunea...

Cos, îţi mulţumeşte Prichindica, chiar dacă nu te cunoaşte. Şi da, ştii tu ce zici:)

Cos spunea...

La naiba cu virsta asta! Of.

zenobia spunea...

Cos, aşa zic şi eu.dar ce putem face noi?

Cos spunea...

Putem sa nu ne mai plingem pe blog. Stiam o cafenea simpatica.

zenobia spunea...

:)

M spunea...

nu sunt roscata!